Poezii

Ai apărut în drumul meu Lumină într-o noapte, O frunză pe un ram uscat, Un strigăt între șoapte. Și-ai răsărit mugur firav Viață în neființă, Un strop de vis, un gând frumos Născut din

Timp - Curba Din împlinirea-a două trupuri La început n-ai fost decât dorință, Din sângele ce-o clipă clocotește Ai luat ființă; Acum țărâna te hrănește. Înfipt adânc în șaua vremii Cu

Dragostea mea dizolvă viața în stări, Fiecare dintre ele omogenă cu ea însăși. Desenez scheme și fiara mea însetată de unitatea eu-lui Privește un copil ce încearcă să-și facă o

În lipsa ta Dragostea mea dizolvă viața în stări, Fiecare dintre ele omogenă cu ea însăși. Desenez scheme și fiara mea însetată de unitatea eu-lui Privește un copil ce încearcă să-și facă o

Fragmente În umbra ploilor Îmi sprijin trupul de lumânări. Aș vrea să-ți dăruiesc timpul Încercănat de curcubeul viselor Ascuns aparențelor Aud bătăile ce marchează Distanța dintre noi Și

Cântec pentru speranță Ridică-te din humă Chiar de ai ostenit Adună-ți iar norocul Căci tu l-ai risipit. Hai smulge-ți de pe suflet Lințoul negru al morții Păgâne gânduri lasă Pierdute-n

Sfârșit Colții din mine Îmi sfârtecă, Îmi rod albul timpului, Îi mână Ondine Ce spintecă Lacrimile cerului În matcă Din piatră adunate Vor clipele-mi ce vin Să zacă În ieri

Amurg de toamnă Sub cer senin și însorit Aleile foșnesc Bătrâna toamnă a venit Copacii desfrunzesc. Își scutură amare plete Și ramurile greu Se lasă bruma pe-ndelete În gânduri eu te

Aranjament floral Petale strivite într-un ocean de urme, Frunze moarte lipite de tâmplă, Stropi înghețați pe arborii goi, Nori pictați pe pânza unui amator; Corul robilor impresioniști Stinge

Zeii tăi Zeii tăi sorb ambrozie, oamenii mei se hrănesc cu idei. Amintirea fructului oprit-cel mai vechi semn de aducere aminte; Aruncați din Paradis Și Prometeu a trebuit să fure focul. Zeii