Poezie
Amurg de toamnă
1999
1 min lectură·
Mediu
Amurg de toamnă
Sub cer senin și însorit
Aleile foșnesc
Bătrâna toamnă a venit
Copacii desfrunzesc.
Își scutură amare plete
Și ramurile greu
Se lasă bruma pe-ndelete
În gânduri eu te chem.
Zeiță a dragostei divine
Coboară pe pământ
Și ia-mă în brațe lângă tine
Cu tine aș vrea să cânt.
Romanța toamnei de - altădat\'
Când frunzele aștern
Pe același loc de mult uitat
Covorul lor etern.
003
0