vibratia valurilor

2 min lectură·23 ianuarie 2009

Mediu

Pe plaja pustie a nebuniei

Himerele mortii si ale betiei

Ma cheama pe stanci, s-aud cum se sparg

Imensele valuri ce-aduc vesti din larg…

Si vantu-mi sopteste un cantec de jale

Imi spune ca marea e singura cale,

Spre apa ma-ndreapta, ma poarta in zbor,

mi-arata mormantul si-mi spune sa mor…

inving vraja vietii si plec catre moarte

alerg inspre valuri ce vin de departe,

privesc spre-orizont cu melancolie,

de ce sa traiesc? De ce sa fiu vie?

Sunt mica si-atata de neinsemnata

Sunt stropul de apa din marea-nspumata,

Sunt numai o clipa dintr-un infinit,

Sunt o amintire din tot ce-am iubit…

Saruta-mi stafia,Si umbra mi-ascunde,

Ma pierde in noapte si du-ma oriunde,

Atinge-ma tandru, ramai langa mine,

Si sterge-mi mici lacrimi de durere pline…

Nimica… nimica… asta-I tot ce sunt,

Cu tremor in suflet, ma duc spre mormant,

Ma-nfunda in mare, ma pierd printer morti….

Astept sa-mi deschida ale iadului porti…

Nisipul se scurge pe trupul meu ud,

Cu soapte de taina, ce nu le aud,

Simt ampla aroma a marii nebune,

Ii simt si povestea ce trista si-o spune…

Vibreaza in mine a ei melodie,

Ma trage-nspre ea si spre vesnicie,

Ma-ngroapa in valuri, in neguri ma duce….

Apusul de soare imi devine cruce…

001.309

Barbu Evelina. “vibratia valurilor.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/barbu-evelina/poezie/1819816/vibratia-valurilor

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.