Poezie

Metamorfoza

1 min lectură·11 iulie 2008

Mediu

Ceară de cais pe pervazul dimineții

stoarsă ca o apă groasă,

ca o alamă lucioasă,înecată și tristă

în stânca stradală,

există pe undeva o scorbură nepenitențială?

Dă-ma cu gâze și miere

pe rana creierului,

dintre două aule receptive

se înalță o columnă de vise,

vin în grabă îngerii cu fețele zilei

întoarse dinspre lumină,

prefăcând noaptea în hrană,

fumând ca pe o țigară

toate aripile desprinse de cuie

și de strângerea fibroasă de lemn,cotropitoare,

mai întoarce-mă ca pe un arc temperamental

către prima zvâcnire a timpului universal,

către prima carne cu degete locomotoare,

mai îndoaie-mi secundele între vertebrele albastre

ale copacului mineralizat.

Ah, câte margini am salvat de la înec

și câte umbre mi-au spus să plec

prin firida înlesnită de mecanica organică,

câte flori de cărămidă roșie

încă îmi mărginesc insipida nemărginire.

002.148

bancila george marius. “Metamorfoza.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/bancila-george-marius/poezie/1791999/metamorfoza

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.