Poezie

Incrustrari

2 min lectură·4 iulie 2008

Mediu

Au imbrăcat toți poeții platoșele,

s-au înarmat,plecând apoi la război.

Au strigat:\"noi trăim atât cât vor alții

pentru că iubim mai mult decât ei,

noi nu trăim să întoarcem pe dos pământul,

noi facem naveta de la prima idee la ultimul gând.\"

Au plecat toți poeții la război

și s-au întors numai cuvintele

pline de noroi pe tălpi.

Nicăieri nu se poate pierde nimic,

ne închinăm în fața copacului ca în fața unui zeu,

la ceremonia ceaiului

ne învolburează primăvara gândurile

și nu avem dreptul la somn,

odihnindu-ne doar în verdele frunzelor

și nu avem dreptul la dragoste,

mângâind doar lucrurile

și nu avem dreptul la lacrimă,

bând doar adieri desprinse de ramură,

unde se poate pierde ceva

dacă întotdeauna ne întâlnim

îmbătrânindu-ne reciproc plictisurile?

Medaliem fiecare colț al universului

in care ne îmbarbătăm ceremonios trecerile.

Carnea e o gură care nu tace, nu

și nici sângelui nu-i place

să fie privit de soare,

atunci când se sapa un mormânt,

vine o femeie aleasă la întâmplare

și naște deasupra gropii încă un prunc

ce își câștigă dreptul la cruce.

Gânduri-urme de melci

peste coala fosforescentă a vieții.

Aproape de suflet

malurile zilei înecate în noapte.

mausoleul timpului sacru poetul-

în el putrezește semnul crucii.

002.248

bancila george marius. “Incrustrari.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/bancila-george-marius/poezie/1791047/incrustrari

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.