Poezie

Gazduire

1 min lectură·12 iunie 2008

Mediu

Pe spatele nopții niște scări

Pe care coboară lungi dimineți

Dinapoia porții, un spațiu vast

Intens de șters, ștergarul norilor tocit,

Belit, aproape găurit,

Intre două seninuri

Timp posac, pipă, miros de cerdac,

In cer toate cerurile,

Planete – ca niște locuri,

Regrete- ca niște inimi,

Iubire- ca o mână în altă mână,

Unde se-ntremează,

Unde se-nfiripă sufletele ?

In pânzele păianjenilor-

Adierea plumbului-

Barieră a morții-

Mărăciniș

Cu toții, la un loc, neterminați,

Ca un schit neâmplinit,

Ca fără soare

In tine-destinul meu

Înfășurat și roșu ca un vin,

Ca un ghem de zile negre,

Ca un sâmbure de in.

In mine- destinul tău

Plin de gropi , mucegăit,

Cârpit cu pașii speranței,

Ca un pian lovit,

Ca un clopot de plastic înmărmurit.

Aproape adormit

Intre prima și ultima noapte

O zi enormă,

Ca un tribut adus iubirii.

002.105

bancila george marius. “Gazduire.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/bancila-george-marius/poezie/1787486/gazduire

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.