Drumul spre inauntru

Versurile... da...sunt cele ale trecutului…acum transformat in ceata bolnava El... cel care a revarsat puterea lumii asupra tuturor celor care si-au sacrificat intreaga viata pentru a-l venera.. O floare... ce se usuca pentru ca... albinele nu au mai vrut s-o atinga O privire... ce fuge... fuge de tot ceea ce a fost candva Cerul... daca si-ar deschide portile, te-ar lasa sa intri … dar tu preferi sa fii langa ceea ce numesti... iubirea ta… decat acolo sus departe… departe de lumea care viseaza... Si ai trai numai din cuvinte... cuvinte... care nu valorau nimic dar acum sunt... doar totul! Un adevar ce isi pierde acum sensul prin banalitatea gesturilor... O raza din ceea ce se numeste absurd…speranta... Fericirea cea numita asa... dar nestiuta om vreodata… O persoana care ar putea inseamna pentru tine... o lume Oare ti-ai dat seama ca un sens colectiv poate exprima individualitatea? Poate as alerga spre albastrul idealurilor normale… Sa aspir infinitatea de iluzii care ma sufoca… Raspunda... care e rostul sau... aici... acum ?