Si drumul m-a primit

Intoarce capul… Ce vezi?...E cineva acolo care-ti vegheaza pasii….sau…esti singur pe un drum necunoscut?... Eu m-am oprit si m-am intors de zeci de ori… dar nu am vazut pe nimeni… nu am auzit… nici nu am simtit… Si m-am intrebat… “Sa continui drumul?...”.. “ Sa ma opresc aici…?”…Cred ca cel mai bun lucru pe care l-as putea face…ar fi sa…ma intorc…si odata cu mine sa intorc si timpul… sa n-o fi luat-o niciodata pe drumul asta intunecat si pustiu… sa aleg altul… pe marginea caruia sa vad copaci infloriti pana si iarna… soarele sa ma mangaie tandru pe vesnicie… sa-mi povesteasca cum iubeste el luna….cum n-o poate avea….dar totusi afiseaza un zambet larg….si-si imprastie razele de dragul nostru… Dar timpul nu ma va lasa niciodata sa-l ating si probabil o parte din mine nici nu si-ar dori.…Calea pe care am ales-o… nu are si intoarcere… ea cunoaste doar viitor…Sa-l aflu razand…sau..inecat in propriile sale lacrimi?..Totul sta in puterea mea….Atunci cand o voi gasi….din singuratatea sufletului meu… va renaste speranta… ce cu siguranta va umple cel mai pustiu drum…de rasete pure si cristaline… Pentru tine e atat de usor…nu era nevoie nici macar sa intorci capul….Orice drum ai alege … mereu va fi cineva acolo…..in spatele tau….ce isi doreste numai sa poata ajunge vreodata la tine…