Poezii

Admir unduirile umbrei mele ca pe niște senzații de dor ce îmi frâng trupul. Am uitat să privesc cerul și albul lui calm din acea zi în care am descoperit că umbra mea e vie! Că vorbesc cu

În ceasurile limpezi de cristal, în clopote de aur ce se zbat în inimi, în lumina nopții cea de chihlimbar, mi te-așterni în vise, salți în vine... Prea scumpă orhidee, prea iubite crin, a

Mă privesc tăcută și încerc să înfirip un dialog cu brațele mele. Le spun să nu te mai caute, să nu mai plângă căci au ce strânge. De fapt, pot sta liniștite pe lângă corp, sau ține o

Te-ai dus să vezi spectacolul de la marginea lumii, dar acolo nu era nimeni. Doar actorii pe scenă. Te-ai așezat în primul rând. Nu ți-ai dat seama că e și singurul. Actorii țipau unul la altul,

În încăperea goală, de mult nevizitată mi-ascund prin colțuri gândul. De ce-l ascund_ căci nu e nimeni Dar mă simt abandonată și colțurile mă primesc tăcute. Ascult Chopin în miez de