Înecată în otrava lui Hermes
și-n cupa fluviului neizvorât
sunt valul
ce se stinge
pe malurile arse…
În întuneric
soarele ofilit
ni-arde respirarea
pe-o filă
învechită-
Flacăra mea îngheață la polul nord al inimii tale
iar
la polul sud, buza stâncii tale
se topește
la scânteia zâmbetului meu
așteptându-ți brațul stâng sub copacul bătrân
crescut
chiar în
Plouă …plouă
Picură- din roua cerului
Îmi inundă obrajii…
-Nu mai vreau suferință !
(îmi strigă inima zbuciumată)
-Nu-ți fie teamă !
(A spus deodată
o voce ciudată-)
E doar…o picătură de
Piramidele-s tocite
chiar din
marmură și miere
când de vifor-s respirat
și-n durere condamnat -
Călare pe-un cal măiastru
cer să fie cer albastru !
Caut mut un muribund
căci am iarăși
rol
Când îi e foame
piciorul meu
mușcă pământul
și-l împarte cu celălalt.
Când îi e foame
mâna mea o caută
pe cealaltă
iar ochiul meu
îl alungă pe celălalt
și mai departe.
Când îî este
În râu de speranțe a înmuiat
condeiul luat din infinit-
A așternut nuanțe de cuvinte
ascultând glasul tăcerii…
Și-a dat seama apoi
că el nu se hrănește
cu pâine
că vede cu mâinile,
vorbește
E atât de senin când plouă șiroi
și atât de lumină în noapte
când desculță e talpa-n noroi
iar viața picură-n șoapte.
E atât de tânăr un copil bătrân
când află că moartea e în viață
iar
