Unii consideră că au stofă
îmbrăcându-se în cuvinte
când mai bine
ar spune vorbe goale-
Alții
pun o floare la butonieră
și consideră că e de ajuns-
Atenție:
oamenii cu inima în
A mai căzut o toamnă peste noi…
Cad frunzele căzându-și verdele
strâns de două anotimpuri-
Cad merele
pentru ca zdrobite
să-și arate Sinele din ele-
Cad ploile
iar colții vântului
se-nfig în
Gata !
Am spart zidul plângerilor !
Călare pe Pegas
voi ucide Mărul discordiei
și voi căuta
(chiar și cu ochii lui Argus)
” pasărea albastră”
din grădinile Armidei-
Să fie, oare,
o altă
Unii,
Își sprijină capul pe umerii timpului
pentru ca apoi
să dea din picioare
că sunt scoși afară din ring-
Alții,
luptă contra timpului
și îmbătrânesc
înainte de
Chiar și o fațadă sticloasă
doar inima dă șah
luptei dintre zi și noapte
- N-o mai răsuci, Vântule,
pe ici, pe colo !
De milenii
e aceeași notă de plată…
Ajungă-i inimii bătăile ei !
Dacă o
Se pilesc consoanele
în rugăciunea mea
(de trei ori pe zi,
implor răbdare...)
În poezia Ta, Doamne,
preatăcute răcnete
îmi sfâșie timpanul:
cu dragoste pe dragoste
urcând
spre Tine, Doamne…
Amintirile și-au luat aspirina
și tricotează
(un rând pe față,
altul pe dos)
cât în lună
și în stele-
…………………………..
Și uite așa
relicvele
se hrănesc
cu…boabe de orez.
Iar a plouat cu oameni…
S-au înmulțit
Rugăciunile flămânde
(cerșesc chiar
și la colțul Tău…)
Unii își mai caută
Duhul prin buzunare…
-Preaiubite, nu uita:
când grâul își scoate
Crengi rupte de vânt
îmi sunt mâinile-
Și asta chiar
de când m-am născut !
Ca jarul în foc
ochii-mi ard de durere
iar
părul… mort crește înfipt
în moalele capului-
Iar tu…
Tu îmi spui că
Mamă, lasă-mă
să mă joc
cu spada ochiului tău.
Să pătrund în miros de esență-
Ca macul să roșesc…
Te rog,
lasă-mă să păstrez
surâsul tău
în flori de măr:
să cadă cu fiori…
Sărut
Numai pentru ochiul chibzuit
cortina tremurândă
își descoperă scena golașă.
Numai el
-înfiorat de țipătul palmelor
bătăușe-
își caută suflet pereche
dincolo de profil.
Când ai plecat
surâsul a paralizat
în umbra îmbrățișării calde;
cearcănele așteaptă
și acum
(pe gânduri umezite...)
pleoapa viselor convergente
pentru ca
ceara suspinelor
să nu
1.
În respirări de trandafir
alb plânge
versul.
2.
Râu de speranțe,
râu de mister
-desfrunzită-.
3.
În albul zăpezii
singură
albastrul cerului.
4.
Dintr-un Univers
într-un
