Bălășanu Constantin

Înțeleg din lectura acestor versuri trăirile profunde ale ființei umane, care, pe măsură ce înfruntă viața, realizează micimea omului în infinitul din urma sa și infinitul inplacabil care îi urmează. În puține cuvinte, meritul fiind cu atât mai mare, ați sesizat faptul că oamenii se nasc dar uită să mai și trăiască.
Cu admirație, Bălășanu Constantin

Cu modestie mărturisesc faptul elogioasele cuvinte nu mi se cuvin. În ceea ce privește morala și arta, părerea mea este că acestea au coabitat și vor coabita până atunci când morala, cu regulile ei nescrise, va considera că arta este imorală. Taxarea ca atare este foarte relativă și este în continuă schimbare (nu am spus \"evoluție\"), ceea ce era imoral cândva poate fi moral acum și invers. Mai depinde și de cine face aprecierea. Bietul Brâncuși a fost târât prin tribunale ca un traficant de metale atunci când și-a trasportat opere nemuritoare de artă în SUA.
Aș avea mai mult de comentat pe această tema, dar, fiind inginer și ținând cont de asemanarea inginerului cu câinele (\"ambii au privirea inteligentă dar nu pot să se exprime\"), mă opresc aici.
Cu stimă, Bălășanu Constantinm