Zidurile mâncate de ploaia înfometată,
Rugina ce ține fierul ca o pată,
Geamul sufocat de propriul toc,
Soarele ars de propriul foc,
Ușa ce n-ajunge la lacătul încuiat,
Vizorul blocat de becul
În noaptea când marea se certa cu cerul
Când cerul privea mânios lăsând gerul
Un val a scăldat înaltul răpind o stea,
Aruncată pe plajă luminându-mi noaptea.
Pași lenți fug spre tunelul de
