Poezie

Focuri

1 min lectură·29 ianuarie 2004

Mediu

Zidurile mâncate de ploaia înfometată,

Rugina ce ține fierul ca o pată,

Geamul sufocat de propriul toc,

Soarele ars de propriul foc,

Ușa ce n-ajunge la lacătul încuiat,

Vizorul blocat de becul spart,

Frigul ce ține copii în scară,

Dulcea țigară dintr-o viață amară,

Abonamentul cumpărat pentru teleportare,

Ora de așteptare amăgitoare,

Alcoolul ce dansează în sânge,

Ochiul ce se strânge când plânge,

Vechea meserie demult universală,

Greva fierbinte dintr-o rece hală,

Lacrima însângerată ce îngheață,

Apa poluată de sub gheață,

Căldura becului aprins,

Apa din țeavă ce-și rupe capu-n dop,

Anii care în datorii se socot,

Cârma din mâna unui prost,

Restaurante etichetate fără rost,

Scăldatul în locuri interzise,

Vise promise pe false premise,

Frica de a te îmbolnăvi grav,

Frica de a muri, de a trăi treaz,

Toate sau măcar o parte,

Sunt focuri de noi,în noi băgate,

De gravitație pe cer purtate

Din păcate toate sunt curtate.

001.642

balasa cristian. “Focuri.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/balasa-cristian/poezie/61741/focuri

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.