Pe fereastra

Te-am așteptat mereu în fiecare dimineață cu ochii pe fereastră și dorul cald doar către tine a urzit povești cu zâne iar tu, un semiprinț cu plete-n vânt veneai călăre pe un gând. Au plâns și norii pe fereastră și crengiile s-au zburlit pe lângă casă iar timpul n-a-nțeles că n-aș vrea să treacă ca povestea să se împlinească. Aș fi vrut ca prințesa să nu îmbătrânească să nu vadă curtea pe fereastră cum repetativ se schimbă, de la zi la zi. Aș fi vrut să nu fiu martora atâtor nopți cu curtea goală nici să fiu trează când ceru-și schimba culoarea sau când primele flori se iveau printre nămeți. Pe fereastră am desenat o lume-ntreagă fantezistă, de acord, cu tine zeu peste tărâm și eu o simplă măicuță adâncită în rugăciune în genunchi lângă pervaz te visam nerăbdătoare bătând la fereastră. Ti-am înălțat în suflet cantece și poezii am inventat miresme noi pentru părul tău și simțuri minunate bucuroase sub atingerea ta am descoperit noi flori în ochii tăi și sunete de clopoței în glasul tău. Cum timpul n-a-nțeles că vreau să se oprească m-am uscat la fereastră după fiecare dimineață ca o floare uitată neudată în glastră.