ROMEO SI JULIETA LA MIZIL, editia a III-a, Concurs National de Poezie, Epigrame, Calambururi

ÎNSCRIEREA: 01.10.2009– 31.12 2009

PREMIEREA:30.01.2010, Liceul Teoretic „Gr.Tocilescu” Mizil

PREMII TOTALE: 4000 RON

TAXA DE PARTICIPARE: 20 LEI.

Ea va fi trimisă prin mandat poștal pe adresa liceului:

prof. Bădicioiu Laurențiu, Liceul Teoretic „Grigore Tocilescu”, str. N.Bălcescu, nr.131, Mizil, Prahova, cod 105800; mențiunea: pentru Concursul „Romeo și Julieta la Mizil”, editia a III-a

Secțiunile concursului:

POEZIE – 2-4 poezii

EPIGRAME ȘI CALAMBURURI – 2-4 epigrame sau calambururi

Cuvinte obligatorii într-una dintre epigrame sau unul dintre calambururi: Mizil, Ranetti, Julieta, Romeo. Ordinea în care sunt folosite cuvintele nu contează. În celelalte epigrame sau calambururi temele sunt la alegere. Poeziile/Epigramele/Calambururile nu trebuie să fi fost publicate până la data concursului. În caz contrar, concurentul va fi descalificat.

Un moto trebuie adăugat în FIȘA DE ÎNSCRIERE pentru ca, numai ulterior jurizării, concurentul să poată fi identificat.

Precizăm că, pentru cei care nu au internet, materialele trebuie trimise prin poștă, la adresa deja mentionata, semnate cu un moto, în același plic introducandu-se încă un plic închis, pe care va fi scris același moto, în interiorul căruia va fi fișa de înscriere cu toate datele de identificare ale autorului. Materialele trebuie trimise in trei exemplare.

COMPONENÞA JURIULUI:

Conf. univ.dr. Daniel Cristea Enache–critic literar,scriitor

Profesor univ.dr. Titus Constantin Vîjeu–critic de artă, scriitor

Profesor univ.dr. Corneliu Berbente – epigramist

George Corbu – președintele Uniunii Epigramiștilor din România

Emil Proșcan – primarul orașului Mizil

Corneliu Leu – prozator și jurnalist

Nicolae Dragoș – poet

Ion Busuioc – epigramist

Daniel Cristea-Enache, critic literar, scriitor, despre editia a II-a, 2008-2009

„De multe ori, concursuri precum cel organizat de fostul meu coleg de facultate și actualul profesor de literatură română Laurențiu Bădicioiu, au un iz provincial. Texte mediocre sunt notate pozitiv și ridicate artificial la rang de literatură veritabilă. Aceasta fiind trista regulă statistică, concursul de la Mizil reprezintă o fericită excepție. Mă refer în special la secțiunea poemelor de dragoste, de un foarte bun nivel în ansamblu, și cu câteva individualități poetice deja conturate. Am citit cu reală surpriză și cu efectivă încântare texte publicabile în orice publicație culturală centrală. Literatura actuală, scrisă de oameni tineri și foarte tineri, dă semne de vitalitate (și) la Mizil. Felicitări așadar participanților și organizatorilor, cu o mențiune specială pentru sufletul manifestării: Laurențiu Bădicioiu.”

O imagine postumă a vieții scriitorului, reflectată în scrisul unui confrate:

„Ca manieră a scrisului a fost printre cei mai distinși discipoli ai lui Tony Bacalbașa. Scăpărător de inteligent, avea la îndemână și gluma care înveselește și satira care îndreaptă, dar și rănește. A scris pagini de umor serios și lucrări de comic grotesc. Foarte sprinten și vioi ca om, era plin de vervă și la grai și la scris. Ca ziarist, George Ranetti avea felul lui de a vedea chestiunile zilei și-și exprima această notă personală așa de plăcut că, chiar dacă ți se părea câteodată paradoxal, nu puteai să nu fii de acord cu el. Fondul prim sufletesc al lui Ranetti nu a fost de om hain. Era chiar un sentimental. Era un amant al florilor. Cum oare putea să fie rău un om care adora florile? Iubea florile cu o pasiune arzătoare și se revolta împotriva celor cari insultau cu neîngrijire un parc public. Adora ghioceii ce apar sfioși de sub zăpadă, se extazia în fața unei garoafe parfumate, diviniza trandafirii ― toată suita dumnezeiască de îmbălsămare a primăverii de eternă frumusețe și de renăscător imbold la viață. Poate de aceea Ranetti a avut o îndreptățire postumă pe care nu i-a acordat-o nici oficialitatea, nici cei cari i-au admirat scrisul : George Ranetti a murit în luna florilor, în luna Mai 1928.

[…] Deși Prinț (Prințul Ghiță) ori Conte (Contele de Techirghiol), George Ranetti a murit ca un Kiriac Napadarjan. Mai ales n’a pas d’argent !” (Când era bunica fată, Ed.Universul, 1942, Câțiva scriitori și mari umoriști, pag. 305)

George Ranetti a fost decorat cu Ordinul Steaua României în grad de cavaler, Medalia Bene Merenti și Medalia franceză Palmele Academice în grad de ofițer.