Poezie
Trenul
1 min lectură·
Mediu
Albi, nebuni, sub somnul nopții
Umbre negre sunt acum
Munții ce verzi, odată,
Mândrii și făloși se înălțau.
Doarme viața ce-adineaori
Pe ei mândră se juca,
Vag și-ntristat asteaptă
Dimineața să o ia.
Tresărind sub ceața rece
De lumina lumii-atinsă,
Stă lungită calm și blând
Cu privirea-i acum stinsă.
Doar un tren zguduitor
Cu-a lui ochi zi mai aduce
Întristat și plin de dor
Spre iubire-acum mă duce.
002235
0