Tainic de tot, ne vine-n sân sfârșitul.
Abia de văd ce sunt și ce eram...
Vine ca vântul care parcă-adie
Dar nici o frunză n-a mișcat pe ram.
Încet se pune punctul pe hârtie
Ca norul ce
Ce, ai vrea din nou la școală? –
Surile grădini;
Tu – elevă, eu – elev,
Doi copii străini?
Să-ți dau cartea la oparte
Și să mai citești
De pe ochi-mi plini de ochi-ți
Mai ca din
Þin minte că-aveai ochii cafenii,
și că luceau adânc ca două stele…
Și că-aveai multe frunze arămii
topite-n părul visurilor mele.
Þin minte cum privea-mă buza-ta –
ascuns copil sub aripi de
