Poezii

Seri cerești, unde ca luna Eu pe fața dulce-ți pic..., Am aflat că-s numai una: Vise, bune de nimic.

Tainic de tot, ne vine-n sân sfârșitul. Abia de văd ce sunt și ce eram... Vine ca vântul care parcă-adie Dar nici o frunză n-a mișcat pe ram. Încet se pune punctul pe hârtie Ca norul ce

Ce, ai vrea din nou la școală? – Surile grădini; Tu – elevă, eu – elev, Doi copii străini? Să-ți dau cartea la oparte Și să mai citești De pe ochi-mi plini de ochi-ți Mai ca din

Þin minte că-aveai ochii cafenii, și că luceau adânc ca două stele… Și că-aveai multe frunze arămii topite-n părul visurilor mele. Þin minte cum privea-mă buza-ta – ascuns copil sub aripi de