scârțâie poarta, salină-i țâțâna
și văi adânci coboară picuri
spre ușa din lăuntru
iar cerul e amar
cu limba caut seva
ce ieri era de dulce
să mă abțin de tine?
să intru-n post de
mi-ai intrat în suflet, dar am făcut puroi
celulele s-au revoltat,
globulele albe s-au înroșit de furie
și nici alea roșii nu au mai vrut să fie
pompate de un cord
ce are o coardă
Ce trist mai ninge-n cimitir
Troiene mari ascund cavouri
Groparul cântă cu sictir
Luna se stinge după nouri
Iar vântul șuieră strident
Și poartă șoapte din adâncuri
De fată moartă-n
anunțat din depărtare, vântul zburdă printre gânduri
roiuri albe de lumină se adună peste frunți
iată, este noapte, vine luna plină
adânc, încet pătrund în tine și las visul să mă-nchine
o!,
