Fara titlu
cred că te-am uitat... in fiecare clipă mă întreb de ce nu mă mai gândesc la tine...
urmare
scârțâie poarta, salină-i țâțâna și văi adânci coboară picuri spre ușa din lăuntru iar cerul e amar cu limba caut seva ce ieri era de dulce să mă abțin de tine? să intru-n post de
gând
cred că te-am uitat… în fiecare clipă mă întreb de ce nu mă mai gândesc la tine…
Refuz
mi-ai intrat în suflet, dar am făcut puroi celulele s-au revoltat, globulele albe s-au înroșit de furie și nici alea roșii nu au mai vrut să fie pompate de un cord ce are o coardă
În cimitir
Ce trist mai ninge-n cimitir Troiene mari ascund cavouri Groparul cântă cu sictir Luna se stinge după nouri Iar vântul șuieră strident Și poartă șoapte din adâncuri De fată moartă-n
La contră...
pianul și’a vărsat azi clapele negre … de azi … pianul e optimist
caleidoscop obscur
anunțat din depărtare, vântul zburdă printre gânduri roiuri albe de lumină se adună peste frunți iată, este noapte, vine luna plină adânc, încet pătrund în tine și las visul să mă-nchine o!,