Ultima noastra secunda

De ce lasi ultima secunda din Univers, ce ni s-a oferit, sa treaca asa? De ce nu o opresti cu un sarut? Nu-mi lasa lacrima sa curga... Poate ca maine obrazul meu fi-va brazdat de amintiri ce timpul le-a uitat... Nu lasa acum clipa ultimei placeri sa ocoleasca imbratisarea dulce a unui trecut fericit! Si nu-i taia aripile fluturelui ce se zbate sa iasa iar la suprafata, nu lasa lacrimile sa-l inece, sa-i imbibe aripile cu otrava unor tristeti adanci... Nu lasa din nou ochii mei sa planga pentru tine, fiindca n-ai sa afli niciodata ce se afla in mine si afara mea, in tot cuprinsul infinitului. Oare mai poti lasa speranta sa zboare intre noi, mai poti da drumul pasiunii ce ne-a legat pe amandoi?! Mai bine lasa doar tacerea sa vorbeasca si da-i drumul fricii sa plece, nu opri in secunda noastra doar piedici si temeri! Prinde-mi iar cald mana si sopteste-mi cuvinte de iubire. Nu mai conteaza ce va fi maine! Tu ofera-i ultimei clipe ce ti-a fost teama pana acum si atat... Lasa aceasta secunda sa treaca printr-un ultim sarut... Iar acum lumina sa cada peste ploape, caci de aici, in viata mea, va fi doar noapte.........