Tăcere

”tăcerea măiastră” îmi pare puțin cam forțat.

Da, ca joc de cuvinte, pare un pic cam straniu, dar figura de stil joacărolul ei ]n ansamblu.

Bună ziua! M-ati inspirat si va las o replică rapid scrisă ( ce nesită îmbunătătiri)

tăcerea ta vitraliu spart al serii,
prin care intră și frigul și sensul

tu vezi cum cioburile vieții tremură pe pielea mea
ca niște semne de jar sub ploaie,
scrise de ape ce nu știu să stingă

lumina îmi cade în răni, fără țintă,
în clopotul orelor fără ac,
unde timpul se face rotund și respiră
ca un animal blând, adormit între noi.

ne recunoaștem din respirații,
nu din cuvinte. te miros
și simt cum aerul dintre noi se frânge-n palme -
tăcerea ta, zilnica tăcere, val prelung,
ne acoperă inimile ca o rugă uitată.

iar tăcerea mea, prețioasă și rară,
e flacăra ce nu arde mereu,
dar și când se aprinde,
îmblânzește frigul din oasele iubirii.

în lumea asta, risipită în sunete inutile,
doar flacăra tăcerii mai are putere
aici, între două bătăi de inimă,
unde Dumnezeu deschide ochii
și tace împreună cu noi.

extrem de interesant. O poezie generează o altă poezie. Super!