autorul pe care îl cauți nu mai există acceseaza l

O poezia ca o ruga frumoasa, fiind de fapt o invocare a divinului prin retorica intr-o muzicalitate placuta. Ar fi multe de spus, dar te rog spune-mi de ce ,,a te ruga de cifra șapte\"? Stiu ca saptele este emblema norocului( saptele norocos). Oare sa fie asta sau alta semnificatia? A te ruga norocului(!?)

Am incercat sa trec in lumea ta. Poezia aceasta da o larga oportunitate interpretarii. Totul se petrece in vis unde iti poti permite sa zbori. Ruperea unei flori este in stransa legatura cu fluturele. Este o poezie incifrata si este vorba de fapt de moarte in fiecare strofa: sinucigasul, ucidererea. De remarcat si primele versuri: dormi, zbori, uimita. Este intr-adevar un decor dramatic specific teatrului, iar prin fluturi, flori, iedere, sanziene si iele devine salbatic. O poezie incifrata.

Nu stiu ce ai facut aici, dar pot sa-mi dau seama. Oricum sunt versuri celebre citite atat de prost: ,,dați-mi un trup voi munților\"- L.Blaga. Probabil o incercare de avangardism in stilul lui Tristan Tzara. Poate! Desi cred ca ai incercat sa experimentezi ceva original, dar eu unul zic ca nu prea ti-a reusit. Versul e lung si obositor, ca sa nu zic chiar plictisitor pe alocuri.

Mi-a placut ideea indragostitilor care isi recreeaza propria lume doar pentru ei si versurile din aproapierea finalului ,, colțul ochilor evantaiul de verde/desfăcut odată cu tăcerea lumii/acoperindu-ne joaca de-a tu și eu\", acestea conturand ideea ca cei doi nu vor ca ceilalti sa stie cum se joaca ei in ploaie in delungul lungilor taceri prefacute in sarutari. Sau ce mai vor ei. Aceasta-i o idee eminesciana preluata intr-un mod original si inconstient probabil. Versul cel mai original este,, mișcări de cobră somnoroasă întretăiate de tresăriri bruște\".
Ploaia este un moment magic. Ea spala indragostitii de inhibitii si ii intineaza in acelasi timp cu frumostul sentiment pe care-l numim: dragoste. O sa mai trec.

Scuze: reprezinta un final bun care reprezinta= reprezinta un final bun care pune in lumina

Captivant jocul contrariilor de la sfarsit,sfarsitul primei strofe si inceputul secundei. Paradisul e dezlantuit abia in ultima strofa. In fine, vin cu niste sugestii care se vor critice: ,,fâlfâirea speranței\"- cuvantul falfaire nu este in nici un caz poetic; a glăsuit- un fel de a speakuit si totusi nu este necesar pentru a aduce vreo stare ori pentru elemente de versificatie, propun schimbarea lui- vorbeste corect se vrea o poezie serioasa, fara ironii stupide. Remarc insa versurile cu o nuanta profunda si luceferiana ,,vrem cu orice preț să fim profunzi,/dar nu avem răbdarea de a muri până la capăt\". Frumos suna si ,,puncte de suspensie postume îi vor împodobi despărțirea de oameni,\" care induc o stare de melancolie, dar n-au nici un sens din cauza versurilor care urmeaza ce distrug sugestia bine realizata a ,,cavalerului tristetii\".

Eu care sunt un ascultator al Glasului Tacerii, pot sa spun ca poezia ta ,, Tăceri cu capul pe brațe\" se ridica la inaltimea valurilor care se inalta spre cer(,,ne vom compara visele cine alunecă mai adânc îl înalță și pe celălalt\").Contrariile care aduc sens poeziei(,,mereu treze\"
,,adormim între ape\"; adancirea inseamna inaltare, ,,mă clatin pe ape din care îmi regăsesc echilibrul\" etc.)
Pentru mine ultima sintagma este ,, strigătele noastre lipesc lacrimi de cer\" si reprezinta un final bun care reprezinta o anume concordanta cu tacerea oarecum adormita. Apar si imagini dinamice care pun rotitele din minte sa se invarta pentru a ne posta parca un diafilm ,,urmărește-mă înot până ce ne revărsăm limite de viață\". Este parca un curs al vietii, care poate fi intrecuta prin arta.
Versul cu ,,mă suspectezi degeaba c-aș fi sirenă\" aduce un echilibru intre tine si visator. In fond, poezia se leaga mereu de ego (,,stinge-mi luminile\") si face asta intr-un mod interesant. Pe alocuri, as indrazni sa spun chiar captivant. Cred ca o sa mai trec prin tacerile tale, n_isind

De trei ori: LA MULTI ANI!!! Omonim poeziei- De ce? ma intrebi tu. De ce de trei ori LA MULTI ANI? Uite ca ti-am zis si a treia oara LA MULTI si nu m-am lepadat de tine. Sper ca ti-a placut:)) Cu multa caldura, Adi

N-as vrea sa fiu carcotas, dar trupa asta cum se numeste pana la urma. Eu zic ca Excelsior dupa toate comentariile, dar in subtitlu de ce scrie ,,Trupa Excentric caută textier\". Astept si eu un raspuns sau o corectura. De ce e subtitlul asa? Cu deosebita stima si respect, night_isind

,, Brunhildă în pași de tango adormind regii\". Interesant mod de a vedea pe eroina din ,, Cantecul Nibelungilor\" poate ,, spre a nu mai muri încă o dată\". Poate sa fie vorba si despre o alta, dar eu nu cunosc decat pe aceasta.
Strofa a doua este probabil definirea modului in care scrii si nu numai. Ambigua si subiectiva poezie. Greu de facut analogii povestii de care te-ai legat, de viata reala sau de tangoul etern.
Ce am scos eu: Un tango para la eternidad pe piesa Cantecul Nibelungilor cu frumoasa Brunhilda care adormea regii. Cred ca m-am dus prea departe. E ceva legat de adormire, de somnul etern, de dansul etern, dar si de felul de a scrie...

Ironia sesizeaza poezia. De ce adulții scriu mereu despre copilărie? De ce adultii scriu mereu despre batranete?! De ce nu prea pot scrie copiii?! Ar scrie si ei: despre copilarie, adolescenta, adulti sau batranete. Iti zic eu, pentru ca adultii sunt maturi si pot gandi la un nivel lucid si detasat. Uneori iti lipseste imaginatia unui copil sa devii poeta! De ce? Lipsa de inspiratie este dovedita cand ne apucam sa comentam in poezie expresii francofone. Nici nu prea m-am inteles niciodata cu franceza:)) dar la fel as spune si pentru engleza. Nu aici nu e poezie, e maxim o maxima in trei prelngita la maxim. Iarta-mi slabul joc de cuvinte tautologic. Totusi am remarcat un joc de cuvinte interesant cu simbol chiar( ,,șarpelui șaptelui\") , cromatica- mult prea ambigua insa- nu creeaza nici un ambient in sufletul cititorului. Sa fim seriosi viata e un strudel, deci un desert. Si moartea ce e?! Felul doi? Desertul e insa cel luat la sfarsit. Ai uitat ordinea. Iei pixul si te hotaresti ce vrei sa spui, altfel e neclar. Destul critica. Mi-a placut ironia, dar oricum ideea cu strudelul nu-mi place si e deja luata. A fost o poezie oarecum enigmatica.

Visele ard cel mai frumos. Asa e! M-am gandit la expresia o moarte ca un soare cu dinti. Prima si ultima impresie a fost ca soarele asta ranjeste in fata mortii sau chiar in fata ta. Restul ce as putea sa spun ar fi doar ca o continuare la superbul tau jurnal poetic, cum imi place sa spun. E bine daca nu mai poti sa vezi moartea, dar eu cred ca te-a orbit soarele ala ranjitor:))) Mi-a placut mult jumatatea asta de pagina de jurnal. Moartea, iubirea si visele ca pretext pentru a scrie. Sper sa mai gasesti si alte pretexte la fel de frumos transpuse in poetic.

Sustin pe stimatul domn Paul Bogdan in lupta sa de a retrezi umanitatea in franceza romanului. Oare durere, sinitratii, oameni fara case, inundatii s.a.m.d nu au acelasi sens si in franceza si in engleza si mai ales... si in romana? Conteaza nu frumusetea vocalelor sau duritatea consoanelor ci sensul cuvintelor. Uite un articol superb de prima pagina: Dumnezeu ne plange artificiile de ieri seara... ( nu stiu cat de reusit e titlul, dar ideea e mareata). Si cat etimologia cuvantului Furtuna... Surprins neplacut dupa ce m-ai impresionat cu ,,poveste de neadormit un copil impuscat\". Unde-i sensibilitatea acum?!

Destinul, Viata, Universul, tu... Ce personalitati distinse apar in poemul tau! Mai lipseste Moartea, dar probabil ar fi stricat petrecerea. Asa am vazut prima oara poemul tau intr-o atmosfera de petrecere. Ce pot sa spun deosebita poezia si nespus de adevarata. Nimic de comentat, decat poate sa amintesc ca aici e vorba de tipologii, masti si ironii fine. Hazul de necaz al romanului ramane neintrecut. Remarc superbul ,,trupul perfect al greșelilor mele\" pe care se muleaza o rochie distinsa. Parca si vad imaginea in minte. Vine apoi decolteul. De-asta ma gandeam eu la petrecere. Si Destinul ala face pe barbatul greu de prins...haha. Place mult de tot poezia ta. O salvez.

Rar revin, dar am recitit poezia si de data asta prima impresie m-a facut sa nu observ niste detalii- delfinii, inaltarea viselor din cauza caderilor, ingerii- toate avand o simbolistica neintamplatoare. Va las pe voi sa vedeti :) Dar tot astept raspuns la ultimele versuri :)

Inceputul poeziei m-a dus cu gandul la Ana lui Manole si mi-am zis: Cate lucruri bune face intertextualitatea asta. ,,acum locuiesc in cerul al noua-lea/pe stanga/bate o singura data\" cam asta mi-a placut din poezie. Nu stiu daca partea stanga e inrudita cu inima sau e intamplatoare insa mie asa mi-ar sugera si astfel imaginatia mea bolnava o ia razna.

Imi place enorm poezia pentru ca este dinamica, iti creeaza in minte imagini derulate incet sau repede dupa bunul plac. Ironia fina datorata reciprocitatatii dintre tine si soare, lipsa nevoii de motiv sau viceversa- deja ma gandesc la iubire, cam asa se intampla. ,, strâns până la ultimul spasm te voi îmbrățișa/de la minus la plus infinit/în definitiv vreau doar să merg cu tine\"... aha, am avut dreptate dragostea! Spasme au de obicei epilepticii sau cei care sunt pe cale sa aibe o criza, sa intre in coma, deci s-ar putea ca dincolo de viata dorinta sa-ti fie implinita. Vei vedea ca timpul nu trece, noi trecem:)) Elementele de cosmos si banalul tren( eu il vad personal ca un vagon al vietii cu bilet la clasa II-a, in Romania:)) ) creeaza o senzatie de poem filozofic. Foarte frumos! Contrariile se atrag, dar la tine in alt fel. Bun si finalul... dar poezia face tot. Gaseste-i si un titlu! O sa te mai citesc si tu vei mai scrie:))

Place poezia. Un pic simplista ( cuvant inventat). Ar merge o sinteza si o refacere. In genere, ideea poeziei este cat se poate de buna. O antiteza de atitudine cu lumea. Frumos! Motivele sunt adevarate, dar pot fi reliefate mai bine. E ca si cum ai cerul tau ar putea fi pus in lumina si nu innorat de venirea ploii. Nu-i chiar intodeauna albastru mai e si cenusiu:))

Place mult poezia ta. Scrisa tocmai din adancul sufletului. ,,cândva/aniversările-mi erau prietenii/ acum/ singurătăți\". Un sincer La multi ani!!! Iti doresc sa-ti dai seama ca daca Il ai pe Dumnezeu, doar atat, n-o sa mai fii niciodata singur. Oamenii vor dezamagi mereu. Si nu mai fi trist, prietenii dispar tocmai atunci, desi ar trebui sa se cunoasca la nevoie. Multi suntem singuri si nici macar n-o stim. Cu prietenie, night_sinddariani!

Erata: intrasigenta=intransigenta