autocenzurat

eu cred că ar trebui ca poemele câștigătoare să fie trecute automat la rubrica recomandate... e doar o opinie

Topesc reviste de ocară
zăpezi ușurel, ușurel
căci un sân de primăvară
îmi scoală falnic... ghiocel.

personala asta chiar e reușită.... dacă în prima te foloseai de nimic să transmiți nimic, acum reușești să pui problema coerent... nu e un text poetic, dar are mesaj, așa că îmi permit să mă leg de comentariile anterioare.. este să zicem, mai mult sau mai puțin ironic, o ars critica... dar Hose, să știi că poezia depinde mult de oamenii care o citesc, ea ar trebui să atingă și pe cei mai puțin instruiți, însă cu sete de artă .. înțeleg unde vrei a lovi cu expresii de genul „iar trupul tau e limax pe limba mea”, „iar tu esti agenda mea personala.” ( aici o critică literală :) .. „iar” nu „iat”) .. sunt de acord cu tine pe o problemă: excesul de mijloace țipătoare și inutile…

vreau doar să spun și eu ceva, ceva ce am simțit și eu pe pielea mea … am văzut un titlu de melodie, nu știu cine o cântă, nu am auzit-o... nu contează decât titlul : ” fără vise n-ai neîmpliniri” … sper că nu te-am supărat cu intervenția mea…

cu drag

Ionuț

Nu pot să trec nepăsător pe lângă acest poem… îmi aduce aminte du un text mai vechi de-al meu (cu un titlu foarte asemănător) mai puțin reușit artistic decât acesta, și poate mai impersonal, dar de care sunt foarte atașat… „atunci cînd nu vor mai fi stele mă vei mai găsi oare,în întuneric”… chiar prea asemănător pe alocuri… oricum, mă bucur mult că am deschis pagina ta

Cu drag

Ionuț

Textele dumneavoastră îmi par interesante și le citesc de obicei… poate că vă place să creați polemici, poate e vorba de doza aceea de exhibiționism pe care o relevați și aici… dar trebuie să înțelegeți.. nivelurile sunt o problemă subiectivă… sunt și lucruri neplăcute pe acest site.. de exemplu persoane asemeni aceleia cu nivel 120 care se plimbă prin atelier, și râd de încercările de poezie ale unora, poate reușite poate nereușite... halal încurajări .. regulamentul se aplică și acestor persoane mă întreb? … de asemenea mai sunt poeți ca Ioan Peia, care de exemplu are aproape săptămânal poeme în rubrica de recomandate, sau la subiecte fierbinți, sute de cititori fideli, zeci de comentarii pozitive.. în schimb nivel 0… el pe cine o fi supărat?… așa că domnule Gălățeanu, stați liniștit .. încă n-ați ajuns la –20 ca să fiți exmatriculat…

place poemul… nu obosește prin expresii inutile.. e simplu, gândit, cu idee, poate puțintel cam stângaci, pe alocuri, ca formă..
place ideea.. albul e prea pur, ireal… prea rece –mă bucur că iarna e pe sfârșite :) – albul nu e nici măcar o culoare, mai degrabă o senzație ce cuprinde „mari așteptări”, absurde așteptări…. (scuze… tâmpenii personale :) ).. revenind… purpuriu, nuanță frumoasă, mă gândesc la viață, trăire, obraji… finalul, „am sărbătorit/Sfârșitul alb de miei prin abatoare” sugerează o abordare pozitivă , decât cea prezentată în prima strofă „Mi s-ar părea un fel de pașaport/Al unui miel ce-l duceți la tăiere.”.
nu mă înjura, dar ai încercat versul alb?… Albul acesta poate fi benefic :), poate da cursivitate… uneori fuga după rima are tendința de a sufoca ideea.. e doar o părere…
revenind iar… de fapt „Sfârșitul alb de miei”… mă face să-mi aduc aminte de unele lucruri.. pe plan literar, de plecarea lui Nică din satul natal, atunci când te rupi de o lume și pleci spre alta poate mai altfel, poate mai matură, poate mai bună….a spune multe despre nespus.. cred că asta e poezie.. eu am citit-o pe pagina ta…

cu un zâmbet

Ionuț

N-am spus clar, eu sunt de vină
Nu da-n mine nu se cere,
D-ai văzut o manechină
Cât de dulce soarbe-o bere?

(epigramist începător rău(sau deloc) - nu da-ți!!!)

Dumnezău ni-o dat la tăți
șiva, șiva să fașim treaba
șâ vorbind di calități
gura șia nu i digeaba.

lăsând la o parte faptul că atitudinea relevată în text m-a amuzat copios, ai mare dreptate... mi s-a întâmplat și mie o dată să umblu cu DEX-ul la subțioară, să aflu de fapt ce am vrut să transmit printr-un text :).. totuși cred că, la partea introductivă, n-ar trebui făcută o introducere, bibliografia autorului ar trebui să fie conținută imlicit în mesajul poemului... te citesc :)

cu drag

Ionuț

îmi place foarte mult acest haiku... simplu și natural, o imagine care spune multe... felicitările mele :)

piatră aruncând
soarele întins pe lac
tremură priviri

Îmi place mult textul tău.. e de copiat.. cât de bine îmbini atâtea vorbe (arhi)cunoscute care separate nu-mi erau decât clișee prăfuite ; e mult mai pătrunzător mesajul lor atunci când îl primești cu zâmbetul pe buze, decât când ți le grăiește un oarecare cu aere de „știe-tot” și frunte încruntată…

cu drag

mai sugestiv și mai cursiv decât varianta mea.felicitări :)

cu drag

aveți asigurat la următoarele alegeri votul meu... ironic :)

Și eu care credeam că textul vrea să spună ceva ... nu e decât o mare \"caterincă\" :)) ... poveste cu informatori ,cu istoria zbuciumată a ortodoxismului și \"urmăriri\" palpitante ale existenței sau neexistenței unui \"curs special de tehnici și metode de informare\" ... ha ha ...cu ce se ocupă geniile noastre artistice de zi cu zi ....

dacă mi se permite... ar fi timpul să nu mai propunem soluții pentru a avea după aceea de ce să ne plângem că nu s-au luat în seamă... e timpul acțiunii al faptelor și al asumării responsabilității... faptul că ați scris ce ați scris pe site nu vă scapă de datoria față de ceea ce e drept și moral... această datorie ar trebui să fie primul lucru studiat în școli... de fapt ar trebui \"implementat\" chiar de la rădăcini, în cei 7 ani de-acasă... eu o să-ncerc să-mi asum această responsabilitate când va veni timpul meu pentru că n-am de gând să ajung să-mi pierd timpul citind astfel de probleme \"personale\"… cum de fapt o fac acum :) ; pe cât sunt de interesante pe atât de inutile... mai bine scrieți poezie, o faceți bine; și în plus poezia mai unge și sufletul ...

Cred că se deviază cam mult de la idee… personal recunosc că nu știu decât din istoria din generală și liceu despre faptul că creștinismul a apărut pe teritoriul nostru cam în același timp cu continuarea procesului de romanizare… că e vorba de ortodoxismul pe care îl cunoaștem noi în ziua de azi sau nu, e discutabil … oricum orice religie acceptată de un neam va trebui să se adapteze la vechile obiceiuri … totodată nu uitați că trebuie să se adapteze și la tendințele de modernism(un exemplu posturile de radio) fără a-și pierde însă esența … totodată oamenii sunt cei ce îmbrățișează o religie sau alta; și-ntr-adevăr „Vae victis” ; arieni, marcioniți, paulicieni au avut de suferit, însă nu de pe urma unei credințe ci de pe urma unor credincioși … dar să revenim la realitatea textului… cea reală și incontestabilă … suntem pe cale să fim cuceriți de incompetență …repet, de incompetență nu de prostie …viitorul ne va arăta dacă această victorie va fi totală sau dacă vom supraviețui …Să ne ajute Dumnezeu

existența în lipsa sacrului nu mai e existență... felicitări pentru text ...

Și-ați pus punctul pe „i”. Sunteți probabil unul dintre acei ce-au reușit să treacă de la „dramă” la „poveste”… dar generația dumneavoastră a lăsat moștenire generației mele „drama”.. eu îmi permit din varii motive să stau la o șuetă cu dumneavoastră pe un site literar, în timp ce mulți dintre amicii mei ce nu au avut parte de același noroc ca mine (noroc muncit totuși) sunt acolo undeva și se zbat să-și facă, să-și găsească un loc decent în societatea de aici … iar eu nu vreau să las copiilor mei aceeași moștenire … ar trebui să nu ne mai plângem atât de mentalitatea veche a trecutului, a comunismului, să nu mai plângem la urmările acelor timpuri, să vedem ce avem azi mai bun și să construim.. să ne construim viitorul să ni-l facem mai bun.. să credem și să acționăm …

Urări de bine

Mustață Ionuț