Poezie
Mai adu-mi iubite
1 min lectură·
Mediu
Mai adu-mi un cer de tăcere, iubite,
Pragul ce-l trec începe să doară
Cu aripi de fluturi zidind necuvinte
Sub scoarțe de lut mă strecoară.
Mai adu-mi un viscol pe tâmple, iubite,
Copil despletit, să m-ascund în livadă
Din flori de cireș, între doruri cernite
Măicuța din ceruri mă știe, mă vadă.
Mai dă-mi o fărâmă de tihnă, iubite,
În palmă o vreme s-o las să dospească
O azima caldă, s-o-mpart la ursite,
Cu tine, o litră de vin să golească.
Așterne-mi iertare pe cale, iubite
Și stropul de vin de pe marginea cănii
Din mine să plec presărată-n cuvinte
Las ție iubite, chemările mării.
002243
0