Poezie
Mai adu-mi iubite
1 min lectură·
Mediu
Mai adu-mi un cer de tăcere, iubite,
Pragul ce-l trec începe să doară
Cu aripi de fluturi zidind necuvinte
Sub scoarțe de lut mă strecoară.
Mai adu-mi un viscol pe tâmple, iubite,
Copil despletit, să m-ascund în livadă
Din flori de cireș, între doruri cernite
Măicuța din ceruri mă știe, mă vadă.
Mai dă-mi o fărâmă de tihnă, iubite,
În palmă o vreme s-o las să dospească
O azima caldă, s-o-mpart la ursite,
Cu tine, o litră de vin să golească.
Așterne-mi iertare pe cale, iubite
Și stropul de vin de pe marginea cănii
Din mine să plec presărată-n cuvinte
Las ție iubite, chemările mării.
002.266
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Aurica Istrate
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 105
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 16
- Actualizat
Cum sa citezi
Aurica Istrate. “Mai adu-mi iubite.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/aurica-istrate/poezie/13944690/mai-adu-mi-iubiteComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.