Poezie
Insomnie
1 min lectură·
Mediu
Mărturii se-nalță peste noapte-n hârtie,
Un ciudat cronicar zgârâie alb, inocent,
Zăpada dospește, parcă-n drumul absent,
Amintiri vestejite cu miros de stafie.
Un cântec pășește pe-a valului apă,
Muzicale sticliri îi înoată în larg,
Pe țarmuri, pustiuri uitările-și sparg,
Durerea din ape în adâncuri să-‘ncapă.
În ore învinse are cuib o secundă;
Vertebra-i râvnește de la El paradisul,
În chin antagonic se duce-‘ncet visul;
Saline exiluri în puls se cufundă.
Frântura de gând rânește-o făptură,
Licoarea,-n delir, adoarme pe gură!
vineri, 13 ianuarie 2017
001231
0