Poezie
Poem vizionar
1 min lectură·
Mediu
Prin vaste săli, de tomuri pline,
Când studiam, iubind ușor,
Cătând ceva să mă aline,
Am întâlnit cercetător.
Păr-alb, cu stoc de cărți pe masă,
Văzând că mă holbez la el,
S-a mâniat, crezând c-aș vrea să
Fac un deranj, ca om rebel.
Chipoasa față mi-am întors,
Am dat spre ușă, cumsecade,
Lovii de-o masă al meu tors,
Precum la șah, făcând rocade.
***
Prin calde țări, cu multe ape,
Când voiajam cercetător,
Pe drum de prund văzutu-l-am pe
Crunt și spurcat aligator.
Ochi-viu, cu dor de carne crudă,
Printr-o ocheadă m-a sfidat.
Crezând că-s om trudit de trudă,
M-a cercetat și m-a lăsat.
Nu mică bucurie fu
În ochii mei cei cu lentile,
Căci mă gândeam atunci că fu-
Tu-i maica mă-si de reptile!
***
Ajuns la mintea cea de moș,
Mă tot gândesc cu mult reproș:
Atunci, la iuventutea mea,
Cercetătorul cerceta.
Mi-aduc aminte cum așa,
Aligatorul aliga.
De ce acum, când se narează,
Cercetător nu cercetează?
Aligator cu mintea trează
De ce acum nu alighează?
Veni-va vremea(scrie-n teze!)
Cercetător să aligheze.
Veni-va vremea când va sta
Aligator a cerceta!
001378
0