Tristetea

Cănd vine,se intinde in pat langa mine cat e mare si de lunga. Îsi revarsă peste mine pielea ei solzoasa si rece. Ma cuprinde ca un amant ratacit si focos. Ma cotrobaie,ma miroase, iar apoi ma cresteaza pana cand sangele-mi navaleste si alearga... Imi simt inima rece. Ma poseda cu totul ca-ntr-un act sexual si nu pot face nimic. O primesc in mine si si nu mai stiu daca o doresc, sau doar e din totdeauna acolo. Uneori vine cand ploua, intra in mine si nu ma lasa sa zambesc pana cand nu rasare soarele. Tristetea mea,sunt amanta ta si dintre noi doua,numai tu ma iubesti! pentru ca te intorci intotdeauna la mine.