Întrebare
În depărtarea neclintită a ambițiilor suflau brutal ispitele. Fâșiile înguste ale desfătării mi-au smuls la vreme iubirea ce vinde astăzi sărutul răsucit de
ADAtudosie DanIneditul alb
Fluturi cu aripi mari , fug din propriul meu trup , dincolo de lume , vestind la timp : clipa genezei . Se face seară . Miroase a ploaie și e toamnă . Mă aprind și mă sting în văzduhul
ADAtudosie DanA nu mai fi
Pleoape închise se topesc pe cântarul nobil de ceară al materiei. …………. Golul de timp se-nfioară în mâna pământului sugrumat de veșnicia neîntoarcerii . ……………………. Spre zidul luminii ,
ADAtudosie DanÎnsemnul depărtării
Străini ca o umbră pe tărmul privirilor cufundate-n așteptare , ne-am despărțit doar cu-n surâs de floare ofilită sub arșița cuvântului DOR . Voi presăra în nopțile fără lună , dorinți tarzii
ADAtudosie DanNu mă uita
Nu ești iluzia deșartă a vieții pe care ar dori-o inima mea. Ești raza de soare a dimineții ce chinuie floarea de nu mă uita. Scăldată-n lumină , pură fecioară , privești trecătorii
ADAtudosie DanVis
Sunt pe tărâmul viselor înfrânte ce dezleagă hotarele unui amurg sălbatic , ce se zbate nepunticios ca un foc încă fumegând pe planeta dorințelor adormite. Am pieptul hăituit de lupi
ADAtudosie DanNumai tu
Tu , mă descătușezi de lumea aceasta uitată de toti în întunericul foamei și deznădejdii. Doar tu , mai poți regăsi in mine , o oază a iubirii veșnice ce supraviețuiește în
ADAtudosie DanInterferențe
Dincolo de ochii albaștri cu nume sau fără nume ce-și privesc cu foame sălbatecă nevoia de identitate , îmi redescopăr rădăcinile plutind în universul halucinant de deasupra pământului
ADAtudosie DanSuferință
Doar golul din mine posomorât comprimând speranțe în hăul întunecat al visului ce va fi adevăr pe mormântul veșniciei , încremenește Post-Mortem ca un imn al neputinței de realizare stârnit
ADAtudosie DanAdversitate
Mi-e frică să mă trezesc din coma eternă a miracolului ierbii ce străpunge coaja pământească dincolo de valoarea supremă a morții ca o chemare mirifică a eternității ce-n țipăt de pasăre
ADAtudosie DanPovară
La capătul somnului , amintirile plâng ca o sentință definitivă scăldată-n culorile bietei mele ființe.
ADAtudosie Dan