De când m-a vopsit in albastru urâtul,
cu fiecare om pe care-l descopăr, văd bine,
când caut în trecut să-mi aflu-nceputul,
aduc in lumina și-o mică parte din mine.
Dar nu scap de ochiul care
Esti frumoasa,
dar mi-e frica sa-ti spun.
Daca as putea,
mi-as inchide inima intr-un cub de gheata,
sa nu mai bata atat.
Ma da de gol.
Atunci as putea sta langa tine.
As putea sa-ti
Nu-mi pot stapani
un zambet in diminetile,
cand vad de-a latul drumului
tolanite zebrele.
Cum isi intind somnoros
gaturi puternice,
trezite dureros de femei,
femei elegante cu
Sunt rege
peste universul meu cubic.
Peretii poarta inca
insemnele trecutului meu ludic.
Afara musca soarele din ziduri
sa sparga labirintul de beton,
patruns de umbra negurilor
atunci cand o sa vina
starea de vina
sper sa nu tina
decat o zi lumina.
cand iti voi cere
o clipa de placere
sa fii o adiere
dulce chin si durere.
din castanul carunt
usor spre
Te doresc pe bucatzi.
Intreaga esti prea moale.
Ai trecut pe la toti,
nu vreau suma partzilor tale.
Primeaz-acum nevoia
Nu vreau s-ating profundul,
Dar nu-i la mine voia,
iar
Ca un copac cu crengile moarte,
Iti faci umbra propriei soarte.
Doar ploaia solara are puterea,
Cu adevar sa-ti hraneasca radacinile toate.
Cazi prada indoielii cu fiecare miracol,
Pacat,
