Poezii

De când m-a vopsit in albastru urâtul, cu fiecare om pe care-l descopăr, văd bine, când caut în trecut să-mi aflu-nceputul, aduc in lumina și-o mică parte din mine. Dar nu scap de ochiul care

Esti frumoasa, dar mi-e frica sa-ti spun. Daca as putea, mi-as inchide inima intr-un cub de gheata, sa nu mai bata atat. Ma da de gol. Atunci as putea sta langa tine. As putea sa-ti

I. Albe nopti mi-apasa, pleoape obosite, ascultand la bezna vorbelor soptite. II. Parca e aievea, cantul din vioara, ce seduce umbra, plopilor de

Nu-mi pot stapani un zambet in diminetile, cand vad de-a latul drumului tolanite zebrele. Cum isi intind somnoros gaturi puternice, trezite dureros de femei, femei elegante cu

Sunt rege peste universul meu cubic. Peretii poarta inca insemnele trecutului meu ludic. Afara musca soarele din ziduri sa sparga labirintul de beton, patruns de umbra negurilor

atunci cand o sa vina starea de vina sper sa nu tina decat o zi lumina. cand iti voi cere o clipa de placere sa fii o adiere dulce chin si durere. din castanul carunt usor spre

Te doresc pe bucatzi. Intreaga esti prea moale. Ai trecut pe la toti, nu vreau suma partzilor tale. Primeaz-acum nevoia Nu vreau s-ating profundul, Dar nu-i la mine voia, iar

Ca un copac cu crengile moarte, Iti faci umbra propriei soarte. Doar ploaia solara are puterea, Cu adevar sa-ti hraneasca radacinile toate. Cazi prada indoielii cu fiecare miracol, Pacat,