Poezie
Rugă neauzită
1 min lectură·
Mediu
La marginea lumii, unde apele mării
Se scurg în izvorul ce macină cerul,
Amurgul se-ncheagă în zorii de ziuă,
Acolo, se-ascunde mereu adevărul.
Pe-un deal ce unește doar ochii și luna
Albastră-n culoare-i a mea libertate,
Prin vene îmi trece-o răceală-ntruna
Mi-e timpul o viață,
Mi-e viața o carte.
O, dați-mi cerneală, să transform doar o filă
Din cartea,
Pe care, eu, viață-o numesc
Și jur, că nu voi citi viitorul
Căci eu m-am deprins în prezent să trăiesc.
Și, Doamne, în carte
Dă-mi o foaie pustie,
De schimba-voi trecutul,
va fi alt viitor
Din piept vreau sa-mi smulg a mea inimă vie,
Căci fără de ea voi fi nemuritor.
Þi-aduc inima jertvă,
Iar cu ea și durerea
Ce e scrisă în cartea pe care-o trăiesc,
De vrei ia și speranța,
Numai lasă-mi-o mie,
Ființa pe care va fi s-o iubesc.
00792
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Artiom Mînzătean
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 141
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 26
- Actualizat
Cum sa citezi
Artiom Mînzătean. “Rugă neauzită.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/artiom-minzatean/poezie/14040231/ruga-neauzitaComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.