Poezii

Lângă un lac curat Cuprins de munții falnici Acolo-n depărtări uitat De vrăjitoare apărat Stă luna înghețată De sus, din cer Lumina își revarsă Acoperind iar de mister Intinderea

Când cetina obosită a unui brad măreț se pleacă Iar porțile măiestre ale pădurii reci se-nchid Și nori cotropitori, cu zale zuruind se regăsesc Recompunând tabloul ce-n mine dăinuie de

Tristă ninsoare de ceruri se desparte Și-mi cade la picioare, impresurându-mi crengile O bucurie mută din scorburi mă apasă În revederea dulce a unui prieten drag Singur, pe câmpul urlând de