Mă doare-al tău nepăs și-ncet mă nimicește
În traiul lui ascuns din pleoapa-ți adormită,
El surd mi te-a lăsat când vocea-mi îți șoptește
Trezește-te, iubite, din tine-s răsărita.
Mă doare-a ta
Mi-ai șoptit târziu în amurg:
Tu fata draga ai pielea ca de apa…
Eu am zâmbit și-n tine mi se scurg
Atingerile. Ce-n trupul tău se-adapă.
Mi-ai dăruit devreme-n zori
O veste îmbrăcata-n
A