Poezie
Acva
1 min lectură·
Mediu
Mi-ai șoptit târziu în amurg:
Tu fata draga ai pielea ca de apa…
Eu am zâmbit și-n tine mi se scurg
Atingerile. Ce-n trupul tău se-adapă.
Mi-ai dăruit devreme-n zori
O veste îmbrăcata-n voluptate…
Eu am dorit ca gura sa-ți însori
Cu ale mele buze arse și-nsetate.
Mi-ai căutat odată intr-o noapte
În ploaie de fiori al inimii hotar…
Eu mi-am îmbrățișat senina jumătate,
Când androginic noi eram - mărgăritar.
Mi-ai alintat mereu în primăvară
Privire-albastra cuprinsă în abis…
Căci de dulceața ta de-odinioară
Lumina ochilor visării mi s-a stins.
Mi-ai făurit o clipa intr-o eternă zare
Iluzia sângerată a iubirii…
Eu am plâns picuri de suflet și de sare
Când spre amurg, târziu, m-am scurs pieirii.
011.480
0
Eu am zâmbit și-n tine mi se (s)curg
Eu am dorit (ca) gura sa-ți însori
Mi-ai căutat (odată) intr-o noapte
Când spre amurg, târziu, m-am (s)curs pieirii.