ArchMike

Criticati, doamna profesoara, prin intermediul acestui text, ridicarea intrebarilor \"inutile\" - a intrebarilor fara raspuns. Dar punerea la indoiala a lor nu face decat sa ridice o alta intrebare......daca nu le-am avea, ce preocupatie ne-ar tine ocupati ?
\"Ce sunt, ce caut, rolul meu cat cantareste ?\".....o tripla intebare comuna pentru toti. Pot sa raspund ? Am ridicat mana.....
Sunteti unica - ca oricine - , cautati rostul vietii - ca oricine, catareste enorm de mult - poate fara sa vreti. Orice actiune a noastra are consecinte. Fie ea involuntara, fie voluntara. Aceste consecinte determina cat cantarim. Ganditi-va la tot ceea ce ati facut si analizati posibilele consecinte si veti vedea cat cantariti.....
Iar \"când toate acestea nu își vor mai vedea rostul\", parerea mea e ca va coincide cu momentul cand preotul va zice : \"Odihneasca-n pace !\"

Buna sa va fie ziua. Acu am citit si am ajuns la o parte interesanta...
\"piatra mea este în cutie; cutia ei este în această cameră; camera mea este în casa mea; casa mea este într-un oraș; orașul la rândul său este într-o țară; țara aceasta este pe un continent ; Europa e un continent și este pe Pământ ; Pământul e în Cosmos; Cosmosul e....undeva ...la fel ca celelalte trebuie să se afle la rândul său undeva!\"
Ori ma simt eu mult prea imp. ori chiar e ceea ce cred eu. Ma simt mult mai mult decat onorat. Va multumesc enorm de mult. Nu stiu ce mai zic.....
Nu cred ca ati inteles multe.......vb la scoala...... :)

Eu am sa fiu mai optimist. Incearca sa intri in modernismul poeziilor. Lasa rima si chestiile de genu pentru ca vezi bine ca nu tin. Si eu am trimis o poezie de genu si tot in atelier a aterizat. Si cand spun de genu ma refer la \"cu rima\".

Cred ca pur si simplu ai fost lovita de o latura a asteniei de primavara. Urmeaza un gand comun al ideii tale. Rastalmacindu-l nu vei crea nimic mai mult decat confuzie. Stiu asta pentru ca fac la fel. Si chiar daca mie si tie ni se pare frumos, altora dimpotriva. Ai grija de acum inainte.