se desprind scări din cerul de azi
și răsăritul e crispat ca un graffiti
pe un perete mut
dintre doua lumi
grija de tine mă tiparește cu dureri lungi
până mi se mumifica chipul
nu știu de ce
Mi-atârnă gândurile ca niște zăpezi
N-am să mai pot umbla
Doctorul meu e mai bolnav decât mine
Și plânge
Am visat că m-am întâlnit cu un supraom
Un fel de Bill Gates
Care-mi asigura o
Îmi pier iluziile ca anotimpurile ce se despart
rupte de culoare
Și nu mai știu în ce loc mă aflu
Dacă nu cumva zările sunt prea lungi
pentru libertățile mele
Și îmi promit să învăț
să
Căzută din zbor
mi-am fracturat lumea
și simt aiurea
doar înapoi
Se poate să nu mai știu
lucruri esențiale
precum adresa de acasă
numărul de telefon al fiicei mele
să nu mai fiu nădăjduită de nici o
se întorc
păsări sihastre
gândurile mele aidoma
dragoste fără sfârșit
dorul meu
căutându-te
revin de pe pământ
în cer
năvalnic răsună
aripa soarelui
și tu nu știi
că se
interuman
Nu mă surprinde să te văd într-o zi
cocoțat pe lună
Prea pustii mi-au fost libertățile…
Ei, și ce-i cu asta, ai să spui
n-ai decât să-ți împarți timpul
cu ploaia
citind la
Eu știu că toată copilaria mea
a rămas pe tărâmul acela...
aș vrea ca-n zbor
de la ferestrele timpului
să o pot culege fărâmă cu fărâmă
Să recompun un mare
AS