Nu mai am timp să mai zâmbesc
Mi-a fost luat de soare
Și stelele se împotrivesc
Dorinței trecătoare.
Nici luna nu mai e cea fost
Mă vede și tresare
O lacrimă să vărs aș vrea
Dar timpu-i tot
Viața-i lipsită de culori
Cu nuanțe doar de gri și negru
Mici pete albe duse-n vânt
Fac un peisaj și mai macabru.
Căci tot apar și tot dispar
Iar griul tot mai negru este
Oricât ar vrea e in
Cred că-i firesc să începi să uiți
Când rămâi fără vise
Să uiți de toate ca și când
Ai trăi doar din vise.
Poți căuta la nesfârșit
N-ai să gasești nimica
Lumea deja s-a prăbușit
Și-ai rămas
Te văd venind dinspre apus
Cu un surâs pe buze
Eu te aștept precum ți-am spus
Luptând printre obuze.
Cu părul tău vâlvoi în vânt
Pe calul de jăratec
M-arunc în luptă cu avânt
Luptând pentru
O lume fără de-orizont
Neașteaptă dinainte
E ca o luptă de pe front
Pierdută dinainte.
Dar ne lasăm purtați de val
Pierduți în inconștiență
Ca greutatea unui tal
Lipsită de
AI