Dinainte
O lume fără de-orizont Neașteaptă dinainte E ca o luptă de pe front Pierdută dinainte. Dar ne lasăm purtați de val Pierduți în inconștiență Ca greutatea unui tal Lipsită de
Venim și ne îndreptăm spre nicăieri...
Am apărut dintr-un nimic Suntem același lucru Convergem spre un infinit : Infinit-nimicul.
Timp
Nu mai am timp să mai zâmbesc Mi-a fost luat de soare Și stelele se împotrivesc Dorinței trecătoare. Nici luna nu mai e cea fost Mă vede și tresare O lacrimă să vărs aș vrea Dar timpu-i tot
Gândul uitării
Cred că-i firesc să începi să uiți Când rămâi fără vise Să uiți de toate ca și când Ai trăi doar din vise. Poți căuta la nesfârșit N-ai să gasești nimica Lumea deja s-a prăbușit Și-ai rămas
Tablou
Viața-i lipsită de culori Cu nuanțe doar de gri și negru Mici pete albe duse-n vânt Fac un peisaj și mai macabru. Căci tot apar și tot dispar Iar griul tot mai negru este Oricât ar vrea e in
În luptă
Te văd venind dinspre apus Cu un surâs pe buze Eu te aștept precum ți-am spus Luptând printre obuze. Cu părul tău vâlvoi în vânt Pe calul de jăratec M-arunc în luptă cu avânt Luptând pentru
