Poezie
Iarna
1 min lectură·
Mediu
E iarnă
Și-nfloresc castanii,
Pe cărarea vechilor iubiri,
Incendii de ninsoare
Stârnesc în promoroacă
Cleștare de amintiri.
***
De privești în depărtare
Orașele în zare-s ninse
Prin deluviul de ninsoare
Abia zărești lumini aprinse.
Mii de fulgi cu disperare,
Spre pământ plutesc ușor,
Ciocnindu-se la întâmplare
Cu dragoste și cu fior.
Voioasă și jucăușă,
De sub blana de zăpadă,
Se arată o brândușă
S-o admire codrul toată.
Luna cea înfrigurată,
O privește temătoare,
Căci brândușa-i amuzată
De natura visătoare.
Vântul parcă e turbat
Și izbește într-o clipă,
Zborul norului crispat
Ce se pierde în derivă.
Fumul se înalță în zare,
Dintr-un horn cam schilodit,
Ceața crește tot mai mare
Peste orașul amorțit.
Fără foșnet se răsfiră,
Norul palid sclipitor,
Iară codrul se tot miră
Cum de bradul e actor.
002.972
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 129
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 35
- Actualizat
Cum sa citezi
Apostol Georgiana Nicoleta. “Iarna.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/apostol-georgiana-nicoleta/poezie/14096413/iarnaComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.