Poezie
Amintiri
1 min lectură·
Mediu
Spune-mi când mi-ai simțit ultima oară sufletul?
Ai văzut cu câtă disperare se zbate să ramână în picioare?
I-ai auzit geamatul surd de toate necuvintele care au rămas acolo?
***
Mă întorc iar și iar în același oraș,
Același loc bine știut în care ne-am cunoscut,
La aceeași bancă scrijelită,
Plină de semnele iubirii noastre
Care și acum se mai țin de mână
Pe un cadru de metal oxidat.
Acolo s-au ascuns vorbele tale
Care mă cheamă pentru a mă sprijini în brațele lor,
Îmi umplu limba de cioburi,
Îmi țes funii de șoapte și stele
Și mi se-ncolăcesc de gât anulând distanța dintre noi.
Tu taci,
Iar sub greutatea abisului dintre noi,
Privirea ta respiră de parcă ar avea doar un plămân
Ș-acela ofilit,
Intoxicat de atingerea mângâierii mele.
023.926
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 130
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 20
- Actualizat
Cum sa citezi
Apostol Georgiana Nicoleta. “Amintiri.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/apostol-georgiana-nicoleta/poezie/14089089/amintiriComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
ASASAdrian Suciu✓Interesant ce încerci tu aici dar, încă, nu te folosești cu dexteritate de cuvinte și de stare. E ca și cînd ai încerca, brusc, să alergi cu niște tocuri mult prea înalte. Insistă, ești pe un drum care duce undeva! Ai grijă, ai un typo: pentru a mă sprijini, cu un singur i.
0
ANȘi tot o să insist chiar dacă mă voi mai împiedica din când în când domnule Adrian Suciu. Mulțumesc pentru vizită. Georgiana
0