Poezie

Nesiguranta

1 min lectură·20 decembrie 2014

Mediu

Nimic din ființa mea nu te cunoaște,

timpul ți-a estompat culorile,

nici gândurile nu-ți mai stau pe acasă

undeva, cauți buimac un loc să te sprijini printre bătăile inimii

care nu-ți mai simt apăsarea.

În tine s-au mototolit iluzii, promisiuni și toate cele

din care să iți făurești propriul univers,

doar dragostea n-a încăput și a rămas pe-afară,

stânjenită de propria-ți nesiguranță.

Umbra mea se agață de tine,

se dizolvă treptat ca zahărul din cafeaua asta

în care respirația-și lipește caimacul de pereții cănii,

de aceea dorm în fiecare noapte pe pieptul tău

legănată de bătăile inimii.

Simt cum îmi bătătorești trupul cu privirea,

cum mi te dizolvi încet în sânge,

treci pe furiș prin celulele stelate,

traversezi toate aleile din memorie

și te oprești direct în gânduri

scrijelind pe toți pereții nesiguranța ta.

003.193

Apostol Georgiana Nicoleta. “Nesiguranta.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/apostol-georgiana-nicoleta/poezie/14062010/nesiguranta

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.