Poezie
Inima mea - corabie aflată-n derivă
1 min lectură·
Mediu
Erai diferit când nu știai că ești iubit
Te plimbai liniștit pe aleile-nsorite
Cu gândurile împletite-n petale zburlite de crin
Trupul mai grațios ca al unui armăsar și fără să știi
Zâmbetul ți-era mult mai sincer.
Îmi plăcea să te admir târziu în noapte
Când credeai că nimeni nu-ți vede
Culorile sufletului ascuns într-un scrin
Îngropate la piept în comoara plină de singurătate.
Îți purtai somnul greoi pe umerii lați
Noaptea din tine evada tremurătoare
Spre ținuturi pârlite de amintiri
Conservate în bucle de timp
Măsurate ca unghiuri convexe pe inimă
Transpuse în lumini fluorescente.
Zi de zi înghit teama de eșec ca o lupoaică flămândă
Mă ofilesc izbită de valurile singurătății crescute în tine
Iar inima mea - corabie aflată-n derivă
Tresară de nebunie accentuată când simte
Mirosul crud al iubirii tale de mult apuse.
002.857
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 136
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 20
- Actualizat
Cum sa citezi
Apostol Georgiana Nicoleta. “Inima mea - corabie aflată-n derivă.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/apostol-georgiana-nicoleta/poezie/14053505/inima-mea-corabie-aflata-n-derivaComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.