Jurnale

Peretele interior, scorojit, “mâncat” de vreme, măcinat de umezeală, se oglimdește în retina obosită ce privește fix, parcă în gol, cu dorința avidă de a găsi un strop de odihnă. Geamul larg deschis

AVApetrei Valentin

0

0

Sfârșit de noiembrie. Zăpada timpurie invada fiecare străduță, fiecare copac, fiecare fir de iarbă, fiecare floare târzie surprinsă bătrână, fiecare colț de suflet, paradoxal dezghețându-l,

AVApetrei Valentin

0

0

În tăcerea ce se lasă peste noaptea deja lungă, și prea călduroasă pentru orice ființă, îmi plec privirea peste socul înflorit, peste luna ce scăpara licăriri magice, peste iarba proaspăt tăiată în

AVApetrei Valentin

0

0

Te trezesti (din pat), ca de obicei...Nu conteaza ca acum e dimineata sau e amiaza( mai ai si chef de glume si de versuri, parca nu ti-ar fi destul de damnata viata ), dar ai acelasi sentiment

AVApetrei Valentin

0

2

Întorc foaia și mă reped să continui aplicația… Mă urmărește de o săptămână idea că trebuie să încerc să o rezolv… Gândul m-a obesdat, dar adevărul e că nu mi-am făcut timp să

AVApetrei Valentin

0

2

Motto: “ Odată am dat cu praștia-n vrabie… Nu știu cum, și nu știu de ce…” Pasărea Colibri

AVApetrei Valentin

0

0

În vreme de cenușă și zăpadă Ca o clepsidră- vid, deodată S-a spart cadranul și mi-a amintit Că e un început, dar și sfârșit. Departe vrând s-ajung, lumina S-a depărtat ea însăși, - vina E

AVApetrei Valentin

0

0