Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Presă

Un signal pentru libertatea artei

Cinci secvențe din viața și mass-media germană (41)

4 min lectură·
Mediu
„Un signal pentru libertatea artei” și-a intitulat ziarul NEUBURGER RUNDSCHAU articolul cu care a relatat despre decernarea Premiului Nobel pentru Literatură pe anul 2006 scriitorului turc Orhan Pamuk. Când știrea a fost difuzată la 12 octombrie de agențiile de știri reacțiile în Germania au fost în general pozitive. Președintele Academiei de Arte din Berlin, Klaus Staeck, a declarat: „Cu Orhan Pamuk este cinstit un garant al antinaționalismului.” Ministrul de Stat pentru Cultură, Bernd Neumann (CDU), l-a omagiat pe scriitorul turc ca un autor care „cu opera sa a contribuit mult la înțelegerea reciprocă a culturilor”. NEUBURGER RUNDSCHAU publică și un citat al lui Orhan Pamuk: „A fi editat în limba turcă – glumesc câteodată – a fost probabil cel mai greu. Am scris șapte ani pentru sertar.” + + + + + + Numai șapte ani? Fericitul!!

Unul din ansamblurile patronate de Moștenirea-Culturală-Mondială-UNESCO este Insula Muzeelor din Berlin care cuprinde cinci muzee. Întregul ansamblu va fi restaurat până în anul 2015 cu suma imensă de 1,2 miliarde de Euro. Pentru finanțarea proiectului semnează statul german. După Galeria Națională Veche a fost acum deschis al doilea corp muzeistic, și anume muzeul Bode. În 66 de încăperi sunt prezentate pe o suprafață de 6600 m² 1700 de sculpturi, 300 de obiecte de artă bizantină, 150 de tablouri și 4000 de monede. DONAUKURIER scrie că exponatele bizantine datează din secolul XIX și ar proveni din Constantinopol (Istanbul), Grecia, Rusia, Egipt și din țările balcanice. + + + + + + Poate se găsesc și rarități din Moldova și Þara Românească acolo. Deci o vizită ar putea fi interesantă și pentru iubitori de artă cu rădăcini sud-est-europene.

La München au avut loc în săptămâna aceasta zilele mass-mediilor. Bernd Buchholz, directorul pentru reviste la editura Gruner + Jahr din Hamburg crede că și în continuare „reviste noi vor avea succes”, fiindcă și „piețe săturate conțin resurse de extindere”. + + + + + + Întradevăr, cine urmărește sectorul revistelor literare și de specialitate din Germania face mereu descoperiri noi, chiar dacă multe din aparițiile noi dispari foarte repede.

Hugendubel este una din cele mai renumite librării din Germania, având sediul ei pricipal chiar în centrul capitalei bavareze München. De cinci ori pe ani librăria scoate și magazinul pentru cititori BÜCHERMENSCHEN (Oameni-Cărți). În numărul 4/2006 se poate citi și un interviu cu Martin Walser, unul din cei mai renumiți scriitori germani în viață. Întrebat în ce măsură își modelează figurile literare a răspuns: „Un autor nu poate să scrie singur romane. Lumea este un rezervor nemărginit pentru romancierul. De la o persoană se poate folosi o ureche, de la alta mișcarea mâinii, sau trei propoziții. [...] Chiar că trebuie să fiu atent ca să frânez ofertele lumii, fiindcă aceasta vrea să livreze mai mult decât am nevoie. Ficțiunea este ceva care se autogenerează, fiind o combinație din numărul infinit de detalii.” + + + + + + Fără un sâmbure de adevăr nu poate supraviețui nici literatura.

La 21 octombrie 1931 a murit la Viena Arthur Schnitzler, la vârsta de 69 de ani. DONAUKURIER de azi dedică scriitorului și dramaturgului evreu-austriac o pagină întreagă. Materialul începe cu un citat dintr-un lexicon al artiștilor din anul 1921 se putea citi despre medicul-scriitor: „Schnitzler stătea odată în centrul unor dispute înflăcărate, dar nu ca poet, ci ca producător de senzații. Asta a fost în anul 1921, când a fost jucat ciclul său într-un act \'Hora\'; și tribunalele au fost intercalate. Dar asta era oarecum ultima pâlpâială a fostei celebrități Schnitzler. De atunci se pare că numele poetului se uită treptat. În general cu dreptate.” Mai departe autorul materialului din DONAUKURIER evocă povestea de succes pe care îndeosebi piesele de teatru ale lui Schnitzler le trăiesc la ora actuală pe scenele germane de teatru. + + + + + + Ca orice fenomen legat de viața omului oscilează și gloria literară, producând de multe ori valuri chiar mult timp după moartea literatului.
024293
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Presă
Cuvinte
653
Citire
4 min
Actualizat

Cum sa citezi

Anton Potche. “Un signal pentru libertatea artei.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/anton-potche/presa/210063/un-signal-pentru-libertatea-artei

Comentarii (2)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@daniel-0020103D
Daniel
Interesant materialul, sub aspectul valorii informative. Personal, am cateva rezerve la nivel de formulare in limba romana (Anton fiind de atata timp in Germania, tinde sa pastreze anumite expresii din limba germana - acest lucru se intampla traducatorilor, o spun din experienta). Un exemplu destul de flagrant apare chiar in titlu, \"signal\" se poate traduce fara probleme prin \"semnal\" pt. libertatea artei. Alta formulare de lemn apare in propozitia \"Cu Orhan Pamuk este cinstit un garant al antinaționalismului.” Aici, pentru a ne da seama de sensul frazei originale, ar trebui sa traducem mai intai in germana, dupa care din nou in romana, cum facea candva Maiorescu in Critice, comentand versiunile romanesti ale anumitor gazete germane din Ardeal. Bineinteles ca aceste observatii se doresc a fi constructive, personal apreciez noutatile pe care ni le aduce Toni, desi urmaresc la randul meu presa germana. De data aceasta, astept un material - la care sunt aproape sigur ca Toni lucreaza - legat de traducatorul si poetul german de origine romana Oskar Pastior, care a murit acum cateva zile la Frankfurt, in varsta de 78 de ani. Acestuia i-a fost decernat post mortem premiul Georg Buechner, cea mai importanta distinctie literara din Germania.
0
@anton-potcheAP
Anton Potche
Servus Daniel!
Observațiile tale sunt bineînțeles corecte. Așa e cu nemții ăștia care au trăit în România, învățând la școală lb. română. În afara școlii nici nu aveam contact cu copii români, fiindcă numărul lor în comuna noastră era pe atunci (în anii 1950-1960) foarte mic. De aici provine și limba de lemn, deci învățată școlărește și nu intuitiv prin joacă. Poate asta ar fi și o explicație pentru faptul că o scriitoare de renume mondial, ca Herta Müller, a ezitat ani de zile să scrie și în limba română, limbă pe care „a învățat-o” și ea pe băncile școlilor românești în anii 60/70.
Totuși, cred că punțile între popoare se construiesc cel mai bine prin intermediul limbii, chiar dacă aceasta mai șchioapătă din când în când.

Da, moartea lui Oskar Pastior m-a prins pe picior greșit, în cel mai adevărat sens al cuvântului. Cum, am relatat în rubrica \"Nimeni nu se aștepta că acest premiu va fi decernat postum : Cinci secvențe din viața și mass-media germană (39)\".
0