Poezie
noapte la ştrand
de Franz Schlacher [franziskus]
1 min lectură·
Mediu
abia ne cunoaştem
Cerul plin o constrânge
pe tânăra Noapte la Dragoste
fulgerile sale i le înghionteşte
în venele ei înguste
sub tone de arbori rostogolinde
se cutremură
rece şi jilavă
şi glasul tău devine mai tare
după fiecare ghiont
presez mâna pe gura ta
ca scâncitul tău
să nu-l supere şi mai tare
abia ne cunoaştem
şi tu eşti tânără şi îngustă
un clovn alb
iese din apă
şi-şi trage din osul pubis
un pumnal
îmi presez buzele
pe buzele tale
ca suspinul tău
să nu-l excite
dă lama la tocilă
cu mâna despuiată
până i se rup venele
îi plesneşte fața
şi se revarsă în noapte
curva neagră cu diadema de stele
vomită în nisip
ne cunoaştem deja de mult
în această noapte
004029
0