Propoziția săptămânii (29)

Was für mich interessant war und was ich so extrem nicht angenommen hatte: Ich bin auch in Berlin weiterhin unter Beobachtung gewesen, in Westberlin, und die letzte Eintragung, ein Maßnahmenplan der Securitate in meiner Akte, ist vom 12.Oktober 1989. Zu dem Zeitpunkt lebte ich schon seit zwei Jahren, oder zweieinhalb Jahren, in Berlin. - Ceea ce a fost pentru mine interesant și ceea ce n-am crezut așa de extrem: am stat în continuare sub observație și în Berlin, în Berlinul de Vest, și ultima înregistrare, un plan de acțiune a Securității în dosarul meu, datează din 12 octombrie 1989. La acea dată am trăit deja doi ani, sau doi ani și jumătate, la Berlin.

Asta a povestit scriitorul Richard Wagner unui reporter de la DEUTSCHLANDRADIO KULTUR. În aceeași zi a apărut în ziarul berlinez TAGESSPIEGEL un articol semnat de același autor. Tema emisiunii (11 minute) și a articolului a fost aceeași: conferința și școala de vară a Institutului Cultural Român „Titu Maiorescu” din Berlin, în perioada 19 – 25 iulie 2008. Până aici nimic deosebit. Nici titlul programului nu dă motive de nemulțumire, chiar dacă intervivatul îl găsește cam sec, prea teoretic: „Germania și România. Transferuri academice, culturale și ideologice”.

Supărarea scriitorului german cu rădăcini bănățene pornește de la lista referendarilor. Două nume nu-i plac de loc: Sorin Antohi și Andrei Corbia-Hoisie. Primul, istoric de meserie și fost informant al Securității sub numele conspirativ Valentin, este purtătorul unui titlu de doctor pe care nu l-a obținut niciodată, cel puțin nu la universitatea din Iași, pe care a numit-o. Al doilea și-a semnat divulgările din rândurile opoziției intelectuale din Iași cu istoricul nume Horia. Omul s-a bucurat sub Ceaușescu de un statut special. Discreditarea criticului literar Dan Petrescu a fost posibilă și datorită activității securiste a iscoadei Horia.

Richard Wagner spune că prezența acestor doi foști colaboratori ai Securității n-ar fi nici pentru el o problemă, dacă conferința de la Berlin s-ar ocupa de prelucrarea istorică a fenomenului Securitate și ar prilejui cu această ocazie și un dialog cu persoane implicate, cum justifică directoarea institutului invitația celor doi. El este convins că asta ar fi chiar o temă interesantă pentru o sesiune, dar reuniunea de la Berlin se ocupă cu totul altceva și metodele represive ale poliției politice probabil că nici nu vor fi amintite. Cât de lung a fost brațul Securității demonstrează citatul de sus. Chiar de aceea scriitorul german se arată consternat de lipsa de tact a conducerii Institutului Cultural Român „Titu Maiorescu”.

Richard Wagner n-a rămas singur cu critica sa la adresa institutului. Și Herta Müller, membră a Uniunii Scriitorilor din România și una din cele mai celebre scriitoare contemporane de limba germană, s-a supărat foc. Ea a publicat în cotidianul de largă circulație FRANKFURTER RUNDSCHAU o scrisoare deschisă, adresată lui Horia-Roman Patapievici.

Institutul Cultural Român se prezintă prin această invitație nefericită ca o vitrină a unui trecut care nu se termină, puteau citi cititorii germani. Se pare că această acțiune a ICR-ului nu a fost un accident singular, cum am putea presupune dacă luăm în considerare cât de complicată este organizarea unui astfel de simpoziu. Problematic este faptul că Patapievici, șeful centralei din București a ICR, știe din anul 2002 de trecutul „glorios” al lui Antohi.

Richard Wagner a scris: Dacă deconspirarea este doar un exercițiu de datorie fără urmări, atunci timpul este bun pentru oameni ca Antohi și Corbea-Hoisie. Ca urmare nu crede că ICR se va arăta impresionat de obiecțiile lui. Herta Müller a devenit în schimb foarte categorică: Promit că nu voi mai păși niciodată peste pragul ICR-ului din Berlin – și nu voi fi singura.