Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Acest text poate fi citit mai bine în revistă.
Articoledialogue

Angajament social sau numai răbufniri nostalgice?

Reacții la inițiativa unui purtător al Premiului Nobel pentru literatură

4 min lectură·
Mediu
Günter Grass (*1927) a primit premiul Nobel pentru literatură în anul 1999. Dr. phil. Horace Engdahl, membru al Academiei Suedeze și secretar în comitetul de decernare a premiului Nobel, a spus înntr-un Laudatio ținut cu această ocazie: „Grass a trecut peste interziceri și așteptări de ordin estetic și poltitic. Și continuă să procedeze la fel și în textele care au părăsit recent atelierul său.“ Scriitorul german s-a angajat din totdeauna politic nu numai prin intermediul condeiului, ci și prin angajamente pe planul activității de partid dar și prin acțiunile organizațiilor neparlamentare. În anii 1965, 1969 și 1972 a participat la campaniile electorale de partea social democraților. În 1966 Günter Grass a participat la demonstrații împotriva legislației stării de necesitate care a acordat guvernului noi posibilități de intervenție în cazuri de amenințări interne și externe ale statului german. Și atunci Germania a fost guvernată de o „coaliție mare“ între SPD (Partidul Social Democrat) și CDU/CSU (Partidul Democrat Creștin/Partidul Social Creștin). De câteva luni avem în Germania aceeași constelație politică și iată că vigilența lui Günter Grass duce fructe noi. În decembrie Günter Grass a invitat o duzină de autori tineri pentru discuții. Lumea literară și politică a ciulit urechile și autorul din Lübeck a dat de înțeles într-un interviu cu DIE ZEIT că urmărește ca autorii contemporani să se „amestece politic“, așa cum au făcut-o și cei din generația sa. Unul din argumentele pentru un astfel de angajament constă în faptul că „democrația nu este un bun garantat“. Imediat după acest interviu tema a fost larg dezbătută în paginile foiletonistice din toată țara. Unii au fost iritați crezând că Grass vrea să reactiveze renumita „Gruppe 47“, o grupare literară din anii 1950-1970, a cărei activități a avut pe atunci un ecou însemnat în societatea germană, cu toate că nu a marcat accente vădit politice. DIE WELT era de părere că lui Gras îi place să cultive ideea unei activități oarecum instituționalizate a scriitorilor, deci „ca în anii cei mai bun ai grupei“.Nici FRANKFURTER RUNDSCHAU nu vroia să creadă într-un altruism în serviciul societății, ci remarca destul de arogant că țelul acțiunii ar fii doar „să nu treacă nici o săptămână, fără o pomenire a lui Günter Grass în mass-media.“ Un jurnalist de la FRANKFURTER ALLGEMEINE ZEITUNG îl contrazice pe Grass în motivul invocat de acesta de a aduna o parte a lumii scriitoricești din cauza împrăștierii protagoniștilor. „Și mișcarea literară folosește totalmente Internetul – așa că un mail personal din Biroul lui Grass poate să tragă cercuri largi. De împrăștiere vorbește numai cel care nu mai stă în centrul atenției. “ Prin analogie s-a vorbit între timp deja de „Lübeck 05“ și ar fi timpul să-i amintim și pe participanții la întrunire: Michael Kumpfmüller (1961), Katja Lange-Müller (1951), Benjamin Lebert (1982), Eva Menasse (1970), Matthias Politycki (1955) și Tilman Spengler (1947). Din cauză de boală nu s-au deplasat la Lübeck scriitorii Burkhard Spinnen (1956) și Thomas Brussig (1965). Patruzeci de jurnaliști se adunaseră când Günter Grass s-a prezentat cu o duzină înjumătățită de autori în fața presei. Deci nu angajamentul politic a stat la baza discuțiilor purtate, ci numai literatura. Dar, conchide DIE WELT, „serile sunt lungi, vinul nu se termină prea repede și poate să trezească patimi cetățenești. “ Oricum, politic sau apolitic, gruparea se pare că s-a răfuit mai mult cu critica literară și în special cu foiletoanele germane, cel puțin la conferința de presă. Jurnaliștii nu prea au reușit să-și facă o imagine clară despre intențiile lui Grass. Vrea să fie acest „Lübecker Literaturtreffen“ (Întrunirea literară de la Lübeck), cum a denumit-o un participant, începutul unei mișcări literare noi cu un accentuat angajament social-politic, sau am asistat numai la o răbufnire nostalgică a unui membru din „Gruppe 47“. Ambele teze au fost respinse de membrii întrunirii. Să vedem ce ne aduce viitorul. Anul e abia la început. Edo Reents amintește în FRANKFURTER ALLGEMEINE ZEITUNG de o dispută a unor membrii din „Gruppe 47“ cu un politician din CDU. Atunci, în 1963, foiletoanele s-au ocupat un an întreg cu această afacere. „Cu siguranță, atât nu se va vorbi și despre întrunirea de la Lübeck. “
013.267
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Articole
Cuvinte
686
Citire
4 min
Actualizat

Cum sa citezi

Anton Potche. “Angajament social sau numai răbufniri nostalgice?.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/revista/2006/01/angajament-social-sau-numai-rabufniri-nostalgice

Comentarii (1)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

NSNu vreau sa spun
Deși poate că Gide exagera când spunea în 1935 că \"în societatea capitalistă în care trăim încă, mi se pare că literatura de valoare nu poate fi decât o literatură de opoziție\" (exagerarea constă în faptul că și literatura neangajată poate fi valoroasă, chiar și în vremuri tulburi), ideea sa se dovedește a fi în mare valabilă și astăzi, după 70 de ani. Iată că încă trăim intr-o societate (post)capitalistă inechitabilă, iar nedreptațile sociale și problemele politice persistă in continuare, desigur, într-o altă formă decât la 1935 (deși in țările din \"lumea a treia\" situația se prezintă aproximativ în aceleași condiții). Așadar, cred într-o literatură angajată a timpurilor noastre, chiar dacă suficienții intelectuali români ar putea vedea în asta o denaturare nefirească și nelegitmiă a literaturii ca artă. Dar artistul, creatorul de artă, n-are el, oare, datoria și menirea de a se raporta la toate toate segmentele existenței, întocmai precum o face filosoful în demersurile sale teoretice? Nu trebuie el, oare, în virtutea kalokagathon-ului ca ideal etic și estetic, să condamne în opera sa - fie ea literară, plastică ori muzicală - ceea ce e nedrept și urât pe această lume?
0