Antal Adrian

Nu cumva \'Cenușăresei\' i-a scapat o categorie de jucatori? Nu exista cumva si genul de jucator linistit, pasnic, care-si vede de ale lui, sperand sa nu-l ia nimeni in seama, si totusi parca vrand sa fie luat in seama, indecis, nehotarat si trist??

Amintirea vremurilor trecute este cel mai dureros proces din cate exista... Sincer, ma asteptam sa moara... Sa sara pe geamul trenului... Pacat ca i-au trebuit atatia ani sa se trezeasca din ignoranta...

Omule, nu-i prea bine sa faci cum te taie capul fara sa intrebi macar daca e bine, sa nici nu mai vorbim de nelamuriri... Se pare ca lui C. chiar ii pasa de ceea ce face, si de oamenii pe care incearca sa-i invete... sunt mai multi oameni ca ea, dar sunt greu de gasit...

Hmm... oare daca am intelege cu totii ceea ce simtim, pe deplin, fara ceata si aburi de confuzie, nu cumva am innebuni? Si chiar de am ramane normali[ce relativ, oare am mai vrea sa \'redam\'? Eterne intrebari ce nu lasa omul sa doarma noaptea...
Iti dau dreptate, se prea poate intampla sa percepem oamenii altcumva decat sunt ei in realitate, nu prea avem cum sa cunoastem oamenii decat din ceea ce ne lasa ei sa vedem...
Eu nu incercam sa fiu ironic, chiar nu stiu cum s-a putut intampla sa iti dau impresia asta.... scuze

You Can\'t Judge A Book By Its Cover... You SHOULDN\'T, better yet MUST *NOT*(cuvantul dintre stelute se citeste tare si raspicat :) ) Judge A Book By Its Cover...

\"Ironic ai zâmbit in fața morții
Și-ai fost imună la tot ce e letal .\" Imi ridic un semn de intrebare... nu stiu daca sa iti spun sau nu, daar e doar o iluzie, o iluzie generata de masca...pentru ca masca ramane sa fie privita, chiar si dupa ce purtatorul nu mai este, parca asa ceva zicea odata unul intr-o poezie \'Words...\'

Oare chiar iubesti lumina, sau pur si simplu ti-a intrat in rutina si acum este tot ceea ce stii?[no offense, ca de obicei :)] Totusi, in viziunea mea, mi se pare cam naspa ceea ce a facut el, sa desacralizeze perfectiunea intunericului din tine...[imi place intunericul...]

Totusi, nu luam mai mult cu noi atunci cand plecam? Desigur, daca plecam mai devreme, raman multe in urma, caci totul e curmat fara vreun preaviz, si lucrurile acorporale se acumuleaza in energii si pot sa ramana in acel loc[unde s-a intamplat sa plecam]. Dar daca se moare \'frumos\', toate lucrurile acelea merg cu noi sentimentele, gandurile, etc.

Greu mai gaseste omul[adica eu] loc de postat comentarii pe aici... Cum se spune? Incercarea moarte n-are, doar cel ce-ncearca? E cam greu sa traiesti in tine, desi, dupa un timp, te obisnuiesti, si, dupa cativa ani, nu mai stii altceva. de asemenea este greu sa dai tuturor dragostea neconditionata, sperand ca ei vor intelege, si devine dureros, ajungi sa suferi ca nu poti da altfel de dragoste decat cea nemarginita si deschisa, si incerci sa te salvezi de durere si ajungi sa te inchizi in tine[hei, am ajuns de unde am plecat...] Dar nu poti sa scapi, tot te vei arde, si nu din cauza celui ce-ti face asta, ci din cauza a ceea ce esti a ceea ce ai lasat sa devi[n]...

Doua mere a fost prima la care nu am putut sa intrevad in viitorul povestirii. Ca tot veni vorba de Camere Albe, de cum am \'vazut-o\' pe mama ei, mi-am dat seama ca e moarta, si cand tatal a inmanat hartia am stiut ca e adresa cimitirului... si atunci cand am \'intrat\' pe poarta din fier forjat, m-a incercat un anume sentiment de bucurie ca am stiut deja, dar totusi mi s-a rupt sufletul pentru personaj...

Superb... cand am citit-o[citisem inainte \'Scrisorile\' si \'Camere albe\' si aia cu batranul la foc] si pana la ultimul paragraf nu stiam la ce sa ma astept...

nu ca as incerca sa te contrazic(desi se pare ca asta fac...), dar sunt multi oameni care fac lucruri pe care nu le inteleg si le si ies[scuze de expresie: sunt si oameni la care le ies lucruri pe care nu le inteleg...]

Insa, de-ar fi fost[molipsitor text :)]

Totusi, imi atrage atentia ultima strofa... un adevar universal, pe care majoritatea nu il inteleg; acum, ca daca chiar ai vazut asta, sau pur si simplu te jucai cu pixul pe hartie in timp ce, cu ochii inchisi si savurand o Poiana Chocotoff, visai la nemurirea sufletului, doar tu stii si nu ne vei spune[metoda psihologica destul de eficienta de a faca persoana asupra careia o aplici sa spuna ceva]

Ce coincidenta, nici eu :) Dar poate eu as vrea sa ma manjesc cu micimea ea(ca sa te citez), asta in caz ca nu este ea superioara mei(ceea ce este mai probabil...)

Ok.. acum am realizat si eu la ce te referi[refereai], sau cel putin pot sa intuiesc din atitudinea ta... Deci sa inteleg ca... da, se prea poate sa am dreptate; dar, uneori nu ar strica niste explicatii in plus... dar poate nu in public...

nu iti inteleg intrebare[intrebarile], poate ai pierdut un semn de punctuatiem, sau poate virgula dupa ce? Scuze, dar te rog sa ma intrebi mai pe larg... :)

Cu zambetul pe buze as alege sa mor eu ca sa traiasca cilalti, [printre care, evident, si prietenii mei, foarte putini dar foarte dragi...] M-as imbata ca plec, sa pot sa zic si eu dincolo ca am fost beat si eu o data...
Moartea, sfarsit apocaliptic? Ce este Moartea? Asta ar trebui sa ne intrebam, putem desigur sa ne dam cu parerea, cum ca ne-ar astepta iubirea adevarata, sau imortalitatea in forma de energie pura, sau poate pur si simplu doar intunericul, sau reincarnarea...
Lumea nu va fi mai buna, poate doar la inceput, dar daca se renaste tot din noi[ipotetic vorbind, caci tu i-ai ucide pe toti, si nu ar mai renaste nimic, deoarece psihicul si durata de viata umana nu ar permite-o : ultimul omu viu ar innebuni si s-ar sinucide inainte de a suferi o mutatie in hermafrodit] dupa cum ziceam, daca renaste tot din noi este damnata la aceeasi soarta, noi programat in noi codul de autodistrugere...este insasi conditia umana...
Si, in plus, nu te supara, dar pentru un gand despre apocalipsa, nu ai fost cam prea succint si general?

\"I\'ve got my books and my poetry to protect me, I\'m shielded in my armor\" - Paul Simon

Da... majoritatea oamenilor fac clasificari,[de obicei, adica mai tot timpul, cand zic chestii de genul asta, inseaamna ca fac exceptie...] dar asta e problema lor.

Cat despre partea cu uitatul, este mai greu...

Se pare ca Annie s-a aflat intr-o dilema asemanatoare cu a mea[tehnic vorbind]... Se pare ca ea a reusit sa gaseasca si un raspuns... sper, pentru ea, ca a fost cel bun

Cimitir si statui... Mai trebuia niste sange si eram extaziat... :)
Totusi, sa fiu si serios: as vrea s-o vad si eu...

Ma si imaginez pe asfalt, la volanul Challangerului meu [imaginar] turand motorul Hemi[putin modificat] pana la refuz, demarand pe rotile din spate si lasand o dara lata cat roata in urma mea... :)

Interesant, as zice... dar oare unde si de unde pleca el? Ca eu m-am gandit la mai multe posibilitati[desigur :)]... Mi se pare ca ai un stil de a particuliza un[ceva] general, dar, pastrandu-l, prin particularizare, tot general...Lasi cititorul sa aiba ultimul cuvant, dar oare este asta intotdeauna bine?